Tradițiile Bodului – Sfântul Martin, Alaiul cu bostani de la Bod

11 noiembrie 2019

 

 


În fiecare an, pe 11 noiembrie, Bodul se bucură de această frumoasă tradiție organizată de Forumul Democrat al Germanilor din Bod, prin implicarea domnului Copony Manfred, reprezentant al comunității săsești din Bod. Așadar începând cu ora 15.00, pe str. Tudor Vladimirescu nr. 135 începe distracția mai ales pentru cei mici.

Vă rugăm să vă anunțați participarea la numărul de telefon 0721982431!

Taxa de participare: 4 lei.

 
În spatele acestei frumoase tradiții există o legendă veche ce ne amintește chiar și în zilele noastre de lucrurile simple și firești ale firii umane: bunătatea și generozitate față de cei care au cu adevărat nevoie.
Povestea spune cam așa:

Era o zi de noiembrie. Nori grei, cenuşii acopereau cerul. Un vânt îngheţat smulgea ultimele frunze uscate din copaci şi le mătura înaintea sa. Pe un drum de ţară din Franţa călărea un grup de tineri. Veneau din Italia. Din porunca Împăratului, cavalerii erau pe drumul spre noul lor loc de serviciu. Trebuiau să se grăbească,dacă voiau să ajungă în următoarea localitate înainte de căderea nopţii. Începu să plouă violent. Din cauza frigului, pământul începuse să îngheţe şi deveni dintr-o dată neted şi alunecos. Călăreţii trebuiau să fie atenţi să nu le alunece caii şi înaintau foarteîncet.Când începu să amurgească, unul dintre ei deveni nerăbdător şi spuse:
– Vedeţi oraşul din zare? Trebuie să fie Amiens. Trebuie să ne grăbim, în curând seînchid porţile.
– Are dreptate, spuse un altul; caii noştri se pot odihni întreaga noapte, aşa că nu trebuie să-i cruţăm acuma. Haideţi mai repede! Bărbaţii îşi îmboldiră caii. Doar unul dintre ei nu vroia să se grăbească şi rămânea tot mereu în urmă. Era tânărul cavaler Martin. El avea grijă de calul său cel credincios, care îl slujea de atâta vreme aşa de bine. El prefera să călărească precaut pe drumul prost şi îngheţat şiavea grijă ca animalului său să nu i se întâmple nici un rău. În curând, camarazii săi nu se mai zăriră.

Vântul se înteţi, ploaia se transformă într-o zăpadă deasă. Fulgii de zăpadă îl loveau peMartin în faţă ca nişte ace. El se învălui şi mai strâns în mantia sa. Ţinea strâns hăţurile cumâinile rebegite de frig. Era deja întuneric, când Martin ajunse la Amiens. Poarta cea mare a oraşului era încă deschisă. Când voi să treacă prin ea, calul său se opri brusc. Cavalerul trase de hăţuri, dar calul nu se urni din loc. El îl ciocăni pe gât şi îi vorbi. Nu ajută la nimic. Calul său nu făcea nici un pas mai departe. Atunci Martin coborî de pe cal şi abia atunci zări un om sărman, care căutaadăpost de vânt şi vreme într-o nişă a zidului ce înconjura oraşul. Avea pe el doar câteva zdrenţe şi tremura de frig. Martin, care pe drum împărţise adesea pomeni oamenilor sărmani, nu mai avea acumnimic decât veşmântul de cavaler şi mantia sa călduroasă. Voia să-l ajute şi pe acest om. Fără să ezite, îşi luă sabia şi tăie mantia în două. O jumătate o dădu omului sărman, iar pe cealaltă şi-o puse peste umeri. Repede şi fără să aştepte mulţumire, se urcă din nou pe cal şi călări maideparte, căutându-şi tovarăşii. Îi găsi într-un han mare. Acolo stăteau cu obrajii înroşiţi în faţa paharelor de vin şirachiu, beau şi cântau. Când Martin se apropie de ei, unul spuse:
– Ia te uită, a venit şi Martin! Însă altul îl împinse într-o parte şi şopti:
– Taci, e ceva cu Martin! Uită-te la mantia lui!Când observară că Martin mai avea doar o jumătate de mantie, se uitară surprinşi unul la altul. Ce se întâmplase? Unuia dintre cavaleri îi fu ruşine că se grăbise împreună cu ceilalţi, fără să se uite în jurul său. El întrebă:
– Este posibil ca tu să-ţi fi împărţit până şi mantia, pentru a ajuta un sărman? Martin răspunse cu simplitate:
– Da, dar am procedat aşa cum aş fi făcut-o pentru un frate. În noaptea aceea, pe Martin îl trezi o lumină strălucitoare. Hristos îi apăru cu înfăţişareaomului sărman. El purta jumătatea de mantie, şi le spunea Îngerilor:
– Martin m-a îmbrăcat. Această trăire l-a impresionat pe Martin până în adâncul inimii. S-a simţit chemat să slujească creştinismul. S-a lăsat botezat şi şi-a încheiat, cât mai repede posibil, serviciul decavaler. A acţionat altruist între oameni, din bunătatea şi iubirea sa. Mulţi cavaleri i-au urmat exemplul.
(După vechi legende despre sfântul Martin.)

 

Gestern haben die Kinder in Brenndorf den Martinstag bei schönstem Wetter genießen könnenMANFRED COPONY

În imaginile de mai sus, regăsiți momentele importante ale evenimentului:
• întrecerile între copiii prezenți în număr neașteptat de mare (Mulțumim doamnelor învățătoare pentru implicare 🙂 )
• expoziția de bostani la Fântâna cea Veche, care an de an se transformă în punctul central al petrecerii, precum bradul de Crăciun.
• refacerea forțelor cu câte o felie de pița împărțită atât participanților cât și galeriilor zgomotoase
• premierea câștigătorilor la întrecerile cu picioroange, sacii săritori și cutiile zburătoare
• pornirea Alaiului cu bostani pe ulița satului și turul Bisericii Evanghelice
• premierea bostanilor prezenți la Alai(Au fost toți atât de frumoși încât nu a „scapat niciunul nepremiat)
• spectacolul serii: maestrul de ceremonie, Manfred Copony, pecetluiește ceremonia cu focul supravegheat îndeaproape de o lună palidă pogorâtă, parcă, dintr-o poveste de demult.

Sfântul Martin a fost și în acest an o tradiție pe placul tuturor, mai ales al celor mici.

Last modified: 21 noiembrie 2019

Comments are closed.