CULTURĂ – Ridicarea Fabricii de Zahăr din Bod Colonie, punctul de început al celei mai tinere comunități din Țara Bârsei

2 iunie 2020



Punctul de început al Bod-Coloniei este marcat de înființarea Fabricii de Zahăr. Chiar dacă istoria acesteia este cu mult mai scurtă decât a Bod Satului, Bod-Colonia, de-a lungul celor 130 de ani de existență, a adunat o varietate atât de neașteptată de activități și evenimente istorice astfel încât, astăzi, acestea o fac unică în Țara Bârsei.


Anul de naștere al Fabricii de Zahăr este 1889, însă șansele contruirii acesteia AICI, lângă Bod Sat, au fost strâns legate de:
– prezența Bârsei, o sursă de apă importantă în procesul tehnologic și de
– INFRASTRUCTURA FEROVIARĂ, ce se realizase câțiva ani mai devreme.

Harta cu 100 de ani inainte de ridicarea Coloniei
prima hartă a Fabricii de Zahăr Bod(josephina)

Astfel, povestea începe, de fapt…
În anii 1867 – 1873 când, pe timpul monarhiei duale austro-ungare, se construiește calea ferată ce pleca de la Brașov și ajungea până la Viena, via Sighișoara, iar Bodul era una dintre stații. Existența acesteia era bine-venită, la acea vreme, întrucât lega extremitatea estică a Imperiului Austro-Ungar (Bodul fiind chiar punct de graniță al acestuia) de capitală.

În 1889, 16 ani mai târziu, odată construită calea ferată toate celelalte s-au legat, pas cu pas. Societatea Austroungară Czell a luat decizia de a investi masiv, la 2 km de Bod Sat, în construirea Fabricii de Zahăr Bod, lângă linia ferată. Pornind de la aceasta, avea să se ridice o nouă comunitate bazată pe muncitorii ce deserveau această fabrică, iar efectele benefice aveau să fie resimțite pentru multă vreme în toată Țara Bârsei.
Interesant este că, la acea vreme clădirile au fost construite pe terenuri ce țineau direct de Brașov iar pentru recunoașterea oficială a Coloniei sub denumirea de Colonia Bod aparținând comunei Bod, vor trebui să mai treacă ceva decenii și reorganizări administrative, mai exact după desființarea raioanelor și regiunilor, anul 1968, Colonia Bod este atribuită definitiv județului Brașov, comuna Bod.

Între anii 1933 – 1935, la 34 de ani după ridicarea Fabricii de Zahăr, se construiește un alt edificiu, de importanță națională: Stația de Radio Bod pentru unde lungi și medii. La ridicarea acesteia, încă odată, și-au adus aportul oameni de seamă din întreaga lume.

FABRICA de ZAHĂR BOD
„Odată cu cererea din ce în ce mai mare a populației și a industriei de produse gastronomice cu creștere rapidă, în monarhia duală austro-ungară s-a luat în considerare formarea mai multor fabrici de zahăr. Având în vedere condițiile climatice locale, condițiile solului și alte avantaje economice, decizia a fost luată pentru Serentsch (Ungaria) și pentru Brenndorf (Bod) în apropiere de Kronstadt (Brașov).” Astfel, istoria Coloniei Bod începe în februarie 1889, cu mai bine de 130 de ani în urmă, odată cu ridicarea viitoarei Fabrici de Zahăr de la Bod.
Compania Friedrich Czell und Söhne, cumpărase cu un an înainte distileria Quittner din Dârste. În 1889, tot ei decid să continue investițiile și într-o fabrică de zahăr, la 4 kilometri vest de vatra Bodului, lângă stația de tren, dar aproape și de malul Bârsei. Sursa naturală de apă avea și ea o importanță majoră întrucât pentru prelucrarea a 10 kg de sfeclă de zahăr erau necesari 100 l de apă.

CAPITAL DE 6 MILIOANE DE GULDENI
La proiect au participat și alți investitori din Germania și Ungaria, capitalul de start ridicându-se la șase milioane de guldeni.

O LEGE NOUĂ, din 1888, IMPULSIONEAZĂ INVESTIȚIA
Un mare plus l-a adus și o lege promulgată în 1888, tot cu un an înainte de începerea construcției, lege care impozita produsul finit al oricărei fabrici, în cazul nostru, „zahărul “ dar nu şi materia primă, adică „sfecla”. Pe de altă parte, analizele dovedeau că solul din Ţara Bârsei este favorabil culturii sfeclei de zahăr.
Planurile şi utilajele au fost livrate de către „Uzina de maşini şi utilaje” din Brna-Cehia.

CONSTRUCȚIA FABRICII A DURAT NUMAI 8 LUNI
Astfel, la 11 km de Braşov și aproape de comuna Bod, pe malul râului Bârsa, Fabrica este ridicată şi pusă în funcţiune 8 luni mai târziu.
Specialiști în prelucrarea zahărului sosesc din Moravia și Slovacia la începutul anului 1889. Cărămida este adusă de la Feldioara. Locuințele ridicate de tâmplari și zidari din 7 sate (Sacelele de azi) împreună cu acești coloniști occidentali vor forma nucleul viitoarei Colonii Bod.
Alături de aceștia au fost aduși și 200 de muncitori agricoli care știau să cultive sfeclă pe 400 de hectare – proprietatea fabricii.

În 1889, la punerea în funcţiune fabrica avea un personal de 1250 de muncitori din care peste 700 calificaţi şi specialişti aduşi din Cehia, Serbia şi Moravia.
PRIMUL CONSILIU DIRECTOR
În primul Consiliu Director sunt aleşi Iuliu Deutsh ( Berlin), Carol Steffen (Viena) şi doctor Villhem Czell (Braşov) – chiar fratele proprietarului Fabricii de bere de la Dârste, Fridich Czell.

PROCESUL TEHNOLOGIC
Fabrica este ridicată pe şase nivele industriale. Tehnica timpului respectiv se baza pe ridicarea extractului la cel mai înalt punct al fabricii, de unde, gravitaţional, aveau loc toate procesele tehnologice, până la căpăţânile de zahăr de 25 kg.

Procesul tehnologic de prelucrare a sfeclei de zahăr începea de la etajul cel mai înalt al clădirii unde sfecla de zahăr era spălată, feliată și presată, urmând ca, pe parcursul rafinării produsului intermediar acesta să coboare etapă cu etapă, până la parter, acolo unde era si cea mai mare desfășurare a forței de muncă, întrucât acolo avea loc ambalarea și încărcarea produsului finit, renumitele baghete ce erau transformate în cubulețe de zahăr.

De aici există și o poză în care se vede desfășurarea de forte necesară ambalării zahărului cubulețe, înainte de a ajunge în rafturile magazinelor din toată țara.

La pornire, capacitatea de prelucrare a fabricii era de 60 de vagoane de sfeclă la 24 h. De aici rezultau 6 vagoane de zahăr căpăţâni, 3 vagoane de melasă şi 60 de vagoane de tăieţei epuizaţi (borhot).
4 ANI PÂNĂ LA PRIMUL PROFIT
Prima balanţa pozitivă are loc după 4 ani, În Campania 1892-1893 cu 659 vagoane de zahăr, Fabrica din Bod trece în plutonul fruntaş al fabricilor de zahăr din Europa Centrală.
În 1922 fabrica avea 220 de muncitori stabili şi 1100 de muncitori sezonieri şi putea produce între 400 şi 1000 de vagoane de zahăr.

Între 1889 și 1924, fabrica a procesat 218.927 de vagoane de sfeclă, circa o șesime din această cantitate fiind produsă pe plan local, în Bod.

ÎNCEPE CULTIVAREA MASIVĂ A SFECLEI DE ZAHĂR, ÎN TOATĂ ȚARA BÂRSEI
Astfel, prin experienţa celor aduşi, ţăranii agricultori din Ţara Bârsei îşi însușesc arta cultivării sfeclei de zahăr, însă în această perioadă de început, apar unele greutăți în domeniul organizării și al însuşirii tehnicii de cultivare a sfeclei de zahăr. În primii ani, fabrica își dublează numărul cultivatorilor de sfeclă la 400, în mare parte români, maghiari şi germani însă munca inspectorilor proveniţi din Cehia şi Moravia suferă din cauza limbii vorbite. Apar neînţelegeri pe care conducerea Fabricii reuşeşte să le aplaneze prin înfiinţarea Cooperativei de Producere a Sfeclei, inițiativă apreciată și în literatura de specialitate a vremii.

SE RETRAGE FIRMA INVESTITOARE
Având în vedere că randamentul de zahăr a fost mai mic decât cel preconizat în primii 15 ani de funcționare (11,8% masă albă), acest lucru a dus și la desprinderea companiei de bere Czell & Sons din acționariatul Fabricii.

SE ÎNFIINȚEAZĂ STAȚIUNEA DE ÎNNOBILARE A SFECLEI
O măsură ce s-a luat imediat a fost înființarea, la începutul secolului, a Staţiunii de Înnobilare a Sfeclei ce, mai târziu, va devini ferma Ştefani, de pe malul Bârsei. Aici s-au creeat soiuri superioare de sfeclă, cu puritate mult mai mare şi un conţinut mult mai ridicat de zahăr. Activitatea acesteia s-a încheiat în 1948, când a fost naționalizată.

Între timp, dezvoltarea fabricii continuă iar rezultatele bune fac ca acţiunile la bursă să se dubleze! – conform Agenției Durabile de Dezvoltare a Județului Brașov de la acea vreme.
Importanța căpătată de sfecla de zahăr se reflectă în faptul că, între 1889 și 1924, Bodul a livrat fabricii de zahăr c. 36500 de vagoane de sfeclă, producția anuală a localității putând să se ridice și la 15 tone.

În 1928 se modernizează fabrica
În 1927 – 1928 are loc modernizarea Fabricii, vechile motoare pe bază de cărbune fiind înlocuite cu motoare pe bază de petrol. Acest fapt aduce modificări și asupra înălțimii coșului de eliminarea a gazelor de ardere de la 60 la 80 de metri.
În 1928, este ridicată și clădirea birourilor.

În 1937 la fabrică erau angajaţi 108 muncitori calificaţi, 148 necalificaţi şi 1500 sezonieri, iar producţia anuală ajungea la 1200 de vagoane de zahăr.

După naționalizare, iunie 1948, producția a crescut rapid, atingând un maxim istoric de 32-33 de tone pe zi în 1961-1962 .
În anii 2010, fabrica continua să asigure locuri de muncă pentru cca. 320 de angajați.În prezent, aceasta este în pericol de a se închide, personalul fiind cu mult redus față de timpurile de odinioară (reamintim aici numai faptul că fabrica era pe vremuri un mare producător de zahăr cubic, ce era făcut în mod tradițional, prin turnarea de batoane, tăiate ulterior manual în cubulețe – o hală întreagă era destinată acestei activități, hală care acum stă pustie) Colonia Bod în mod necesar caută noi activități în care să se implice.

Pentru moment, cel mai bun punct de plecare este, cu siguranță, refacerea INFRASTRUCTURII care odinioară a fost hotărâtoare pentru însăși existența Coloniei bodene.

Viitoarea CALE FERATĂ TRANSEUROPEANĂ va trece pe la Bod
– În prezent, importanța și interesul autorităților locale ce dețin această cale ferată pare
să reînvie întrucât au început demersurile pentru includerea acesteia într-o viitoare cale ferată Transeuropeană.
– Aceeași infrastructură ar putea să fie pentru Colonie, din nou, o relansare economică.
Până atunci, însă, un pas către normalitate pentru bodeni ar fi modernizarea trecerii de cale ferată și a celor două poduri, (care sunt sub jurisdicția Consiliului Județean Brașov). În urma demersurilor repetate ale Primăriei Bod, Consiliul Județean Brașov a demarat studiile și proiectele necesare acestor intervenții și reparații, și lucrările sunt programate să înceapă din acest an.

IMPACTUL FABRICII DE ZAHĂR
– a sporit considerabil dezvoltarea economică a comunității și a întregii Țări a Bârsei. Este singura întreprindere industrială din Transilvania care a funcționat continuu timp de 130 de ani, chiar și în timpul celor două războaie mondiale.
– Este cea de a patra fabrică de zahăr ca vechime din țară, după cele din Sascut, Chitila și Târgu Mureș și singura dintre ele care încă se mai află în funcțiune.
– Fabrica a fost afectată de cele două mari cutremure ale secolului XX, cel din 19 noiembrie 1940 și cel din 4 martie 1977. După cel din 1940, întreaga fațadă a trebuit refăcută. (vezi foto)
– Pe primele vagoane de sfeclă au rămas înscrise nume aparținând primilor muncitori și care acum se regăsesc în comunitatea bodeană precum: Novacek, Obluk, Ragadics, Tyercha, Vitecek, Vrbić, Zsilinszky.
– Fabrica este un veritabil monument de arhitectură industrială de epocă, unicul păstrat în țară.

 

BIBLIOGRAFIE:
– Bruss 2018; Chronik von Brenndorf; Wilk 2015; Wollmann 2014

Last modified: 12 iunie 2020

Comments are closed.