ISTORIA LOCALĂ Botfalua, Brenndorf, Bod 1_16

17 martie 2022

• INCURSIUNI ÎN ISTORIA LOCALĂ •

de la începuturi până în zilele noastre 

Istoria locală a Bodului nu poate fi povestită fără a ne ridica privirea spre întreaga Țară a Bârsei sau „mica Transilvanie” care în vremuri apuse își făcea un mare renume din pădurile ce o înconjurau sau din câmpurile mănoase și pajiștile încântătoare.

Știm că cei din Ordinul Cavalerilor Teutoni au fost cei dintâi (1211) care au colonizat Țara Bârsei, iar  după 15 ani,  misiunea a fost continuată de sași.

800 de ani mai târziu, vedem aici 3 municipii (Brașov, Săcele, Codlea), 3 orașe ( Ghimbav, Râșnov, Zărnești) și cele 13 comune (Apața, Bod, Bran, Cristian, Crizbav, Dumbrăvița, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Măieruș, Prejmer, Sânpetru, Vulcan).

Bodul, așezat la granița de nord a Țării Bârsei, era în vremuri demult apuse, chiar în calea „drumului tătarilor”  și al  altor invadatori. Se știe că, de-a lungul istoriei, acești invadatori, fie ei cumani, pecinegi, tătari sau turci, aveau obiceiul de a trece prin sabie și foc tot ce întâlneau în cale, iar acest fapt va aduce Țării Bârsei o istorie a sacrificului.  Însă, cei ce au colonizat Țara Bârsei, alături de localnici au renăscut din propria cenușă, de fiecare dată mai puternici, și mai înțelepți.

Ca rezultat, astăzi, Țara Bârsei moștenește salba de biserici fortificate săsești, incluse  în patrimoniul național, sau chiar pe Lista Patrimoniul Mondial  UNESCO. 

Aceste cetăți fortificate țărănești erau ridicate în jurul bisericilor, spațiul sacru al credinței și centrul vieții fiecărei comunități de sași. Menirea lor era de a apăra și de a oferi sprijin locuitorilor. 

Acest sistem de apărare ar putea fi secretul rezistenței înverșunate în timp a Bodului și a tuturor locuitorilor Țării Bârsei.  

*1) În 1532, Bodul apare pentru prima dată pe o hartă. Este vorba despre lucrarea „Chorographia Transylvaniae Sybembürgen”, publicată de Johannes Honterus, în Basel, Elveţia.
În prezent, această hartă s-a păstrat într-un singur exemplar original, aflat la Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta. 
sursa: wikipedia;

„ Sașii au marcat istoria Bodului prin munca, harnicia și perseverența lor folosind de la bun început o tehnologie avansată. Învățământul școlar, vecinătățile, administrația comunală democratică, viața lor religioasă și-au păstrat caracterul până în perioada modernă nefiind feudalizate sau viciate de capitalism. Istoria Bodului se înscrie în contextul istoric al Europei, al Transilvaniei și al Țării Bârsei.”

Siegbert Bruss, Președintele Asociației Sașilor Bodeni din Germania

4 august 2018
Cuvânt de deschidere –  „ 650 de ani de la prima atestare documentară a comunei Bod

.

Secolul
al XIII - lea

.

COLONIZAREA TRANSILVANIEI

1002 – 1003

Pentru a înțelege, de ce în 1211, Cavalerii Teutoni au ajuns să colonizeze Țara Bârsei este necesară o scurtă  privire asupra perioadei tulburi a istoriei Transilvaniei denumită „Mileniul Întunecat”. Această perioadă începe după retragerea aureliană din provinciile Daciei (anul 271), când o parte însemnată a populaţiei romanizate a rămas în zonele ei de locuire, adică în regiuni de pe teritoriul Transilvaniei de astăzi.

După cum susține istoriografia română, peste populaţia civilă rămasă, au trecut mai  multe valuri de popoare migratoare. Istoriografia maghiară spune că românii au imigrat din sudul Dunării spre Banat, Crișana, Podișul Transilvan și Maramureș unde ar fi fost colonizați de regii Ungariei. [1]

Cert este că, în lucrarea sa, „Istoria Ungariei la 1868”, dr. Mihaly Horvath susține că:

la ocuparea noii patrii dintre Tisa şi Dunăre, în ţinutul Bihorului se afla Menumorut, care avea drept supuşi pe valahi şi chazari, iar în Banat, voievodul Glad avea o armată compusă din ostaşi români. Ardealul, propriu-zis, se afla sub conducerea românului Gelu.

În anii 1002–1003, sunt consemnate luptele regelui maghiar Ştefan I (1001–1038) *1)  cu voievodul transilvănean Ghyula , precum şi luptele dintre voievodul Ahtum, care s-a înfruntat cu forţele ungureşti conduse de Canadinus.[2]

Ocuparea și colonizarea Transilvaniei de către Ungaria avea să dureze circa  două sute de ani, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, primii coloniști fiind aduși în zona Sibiului de către regele Geza al II-lea (1141 – 1162).

.

Ghimbavul și „Satul de la pod”

„Piatra de temelie” a  vetrei vechi a satului pare a fi podul peste  râul Ghimbav, pe atunci „plin de ape”, construit de aceeași Cavaleri Teutoni.  Lângă acest pod a fost instalat și un post de pază întrucât era situat pe drumul cel mai important între Feldioara și Teliu. 

Treptat câmpurile mânoase au atras tot mai mulți coloniști germani, iar așezarea lor a primit numele, „Satul de la pod”.

BOD

după 1211

ȚARA BÂRSEI,
donată Ordinului Cavalerilor Teutoni

1211

Pericolul prezentat de incursiunile repetate ale hoardelor de invadatori cumani și pecenegi, îl determină pe regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) să acorde o atenție deosebită întăririi Țării Bârsei, aflată la extremitatea regatului Ungariei, cu numeroase treceri prin munții arcului Carpatic.

În acest an, regele Ungariei emite „diploma de donație” *1) a Țării Bârsei, celor din Ordinul Cavalerilor Teutoni, oameni obișnuiți cu lupta. Față de populația locală, ei primesc drepturi de proprietate asupra terenurilor și sunt scutiți de biruri, menirea lor principală fiind păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva invadatorilor.

În plus, privilegiile teutonilor sunt întărite și de Bula papală de aprobare a acestui transfer de suzeranitate care reproduce acest act, dar a adăugat câteva rânduri din care rezultă că terenul era deja locuit, la data donației, de o altă populație decât cea a cavalerilor [1]. Și arheologia confirmă preexistența unei populații locale [2].

.

Bodul, în calea marilor invazii

Bodul, așezat chiar la granița de nord a Țării Bârsei, a fost expus nenumăratelor invazii ale populațiilor migratoare. Se spune că la prima invazie mongolă din 1241-1242, toată zona Bodului a fost jefuită și trecut prin foc, aproape complet. 

Sprijinul primit de la autoritățile maghiare dar și spiritul organizatoric specific sașilor, îi ajută pe aceștia din urmă să se refacă rapid. 

BOD

1241-1242

sursa foto: http://web.archive.org/web/20120317031516/http://tarabarsei.eu/
localitati/bod/

sursa foto: http://web.archive.org
/web/20120317031516
/http://tarabarsei.eu/
localitati/bod/

EXPULZAȚI DIN ȚARA BÂRSEI,
Cavalerii Teutoni sunt înlocuiți de sași și secui

1225

Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță.
Curând aveau să-și arate interesele strategice proprii și anume crearea unui stat cruciat pro defensio Christianitatis supus autorității Curiei Papale.

Ordinul Cavalerilor Teutoni intră în conflict cu regele Ungariei și este expulzat din Transilvania, în anul 1225.

În locul Cavalerilor Teutoni vor rămâne coloniștii-meșteșugari sași și secui  care, cu vor primi de le regele regatului aceleași privilegii prin Andreanum / Hrisovul de aur al sașilor transilvăneni, emis în 1224, de regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin care reconfirmă coloniștilor germani o serie de privilegii, care au fost menținute pe tot parcursul Evului Mediu, unele chiar până în secolul 19. 

PRIMA MENȚIUNE DOCUMENTARĂ A BRAȘOVULUI

1235

În acest an, Braşovul a fost menţionat documentar, pentru prima dată sub numele de Corona, ca aşezare în care fiinţa o mănăstire a ordinului religios catolic premonstratens.

MAREA INVAZIE MONGOLĂ,
schimbă harta lumii

1241-1242, 1252

În primul secol după stabilirea lor în Țara Bârsei, sașii au supraviețuit cu greu celor șase invazii ale tătarilor (mongoli): 1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345.

După prima invazie mongolă, 1241-1242, *1) ca urmare a incendierilor și decimării populației regele Béla al IV-lea (1206 – 1270) invită în Țara Bârsei mai mulți coloniști sași, ajutând astfel la reconstrucția zonei.

Brașovul devine centrul politico-administrativ al Țării Bârsei, menționată și în 1252, ca terra Saxonum de Barasu. [1]

Secolul
al XIV - lea

.

Sașii de la Bod/ Botfalua
ridică a doua biserică

Până cel târziu în anul 1310, sașii din zona Bodului construiesc cea de-a doua biserică *1),  o bazilică romanică *2) cu clopotniță și având hramul Sf. Nicolae [1]. 

BOD

1310

Plângerea lui „Jacobus de Bathfalua” atestă existența Bodului de peste 650 de ani

În acest an, 1368, este scris primul document care atestă faptul că, încă de acum 650 de ani, Bodul (Brenndorf/ Botfalu), era parte din circumscripția   Brașovului.
Astfel, conducerea circumscripției Brașov (Kronstadt) declară faptul că Jacobus de Bathfalua (comes Jacobus de Bathfalua), contele de Brenndorf, s-ar fi plâns conducerii Brașovului că niște dușmani ai săi (quosdam ipsius adversarios) ar fi incendiat locuința și toate posesiunile din Bod (domus et tota sua habitatio in eadem villa Bathalua habita) împreună cu documentele regilor Carol Robert și Ludwig, conform cărora casa  și  moara, ce-i aparțineau, ar fi fost scutite de plata impozitelor. Făcând referire la această situație, contele cere o reconfirmare a libertăților sale, lucru care se și întâmplă.

BOD

 1368

Transcierea documentului scris în latină, ce atestă cei 650 de ani ai  Bodului:

„Consulum, civium ac provincialium universitas de Brasso memoriae commendamus tenore praesentium praesentibus et futuris quibus expedit universis, quod vir sapiens et honestus comes Jacobus de Bathfalua nostram adeundo praesentiam nobis declarare curavit cum querela, quod eo facto, quo per quosdam ipsius adversarios, iniquos et persecutors domus et tota sua habitatio in eadem villa Bathfalua habita incensa, cremata et incinerata fuit una cum rebus suis mobilibus universis, duae literae instrumentals excellentissimorum principium ac dominorum domini Karoli beatae recordationis et domini Lodouici illustrium regum Hungariae super libertate et cuiuslibet dacii et solutionis exemtione sessionis suae cum utilitatibus et pertinentiis necnon unius molendini in ipsa villa Bathfalua habiti confectae sibi cum ceteris suis rebus fuerint exustae, prout etiam praeter hoc nobis patuit evidenter, nobisque supplicavit, quatenus literis nostris mediantibus pro ipso profiteri dignaremur conscientiose quantum nobis nototrium foret, quo iure, modo et consuetudine ipse comes Jacobus suique prodecessores 1) dictam suam sessionem cum molendino, utilitatibus et pertinentiis suis praedictis ab antiquis temporibus semper tenuissent. Nos igitur iustas ipsius petitiones amitteutes 2) harum seriem fideliter et conoscientiose profitemur, quod praefatus comes Jacobus de Bathfalua cum praedecessoribus suis dictam sessionem et molendinum cum universis utilitabus et pertinentiis ab omni collecta, tribute et solution liberas et exemptas vifgore instrumentorum regalium praetactorum tenuerunt et solution liberas et exemptas vigore instrumentorum regalium praetactorum mediante ab antiquis temporibus semper usque in diem hodiernum tenuerunt et possiderunt pacifice et quiete qualibet contradiction procul mota. In cuius rei testimonium saepe fato comiti Jacobo praesentes literas nostras contulimus pendentis sigilli nostril munimine roboratas. Datum in vigilia sancti Johannis baptistae, anno domini… octavo.”

sursa foto: Colecția foto diplomatică (Secția U) România, Arhivele Statului Sibiu, Arhivele Naționale ale Saxiei, Arhivele satului Botfalu

Prima atestare documentară
a bisericii de la Bod

În acest an, pe 9 noiembrie, avem prima mențiune documentară a bisericii de la Bod.

Papa Bonifaciu IX acordă drept de indulgență bisericii Sf. Nicolae din Bod, Țara Bârsei.

BOD

 1390

Context istoric favorabil formării țărilor române:
ȚARA ROMÂNEASCĂ și ȚARA MOLDOVEI

1310

Consecințele invaziei mongole asigură, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, un context istoric favorabil  întemeierii celor două țări locuite de valahi:

Țara Românească (1310) *1) și Țara Moldovei (1347) *2).

RĂZVRĂTIREA SAȘILOR
sub conducerea lui Salamon

1308 – 1342

Odată cu alegerea unui nou rege, Carol Robert (1308 – 1342), sașii încep să fie asupriți din greu și ca urmare ei se răzvrătesc refuzând supunerea. Contele Salamon, un puternic cavaler săsesc, fiul lui Simons de Brașov, se ridică împotriva acestuia și cucerește Cetatea Neagră, Codlea.

Abia după mai bine de 20 de ani, în 1331, Codlea revine regelui maghiar ca urmare a unei trădări din partea rudelor lui Salamon cărora li se încredințaseră apărarea.

1351 

Este menționat pentru prima dată Districtul Brașov „districtus de Brasso”.

ȚARA BÂRSEI SE DEZVOLTĂ

1376

LUDOVIC I de ANJOU, zis CEL MARE (1326 – 1382) a fost rege al Ungariei (1342 - 1382) și al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou. A fost urmat pe tron de Sigismund de Luxemburg.

sursa: https://www.wikiwand.com/ro/ Ludovic_I_al_Ungariei#/Rege_al_Ungariei

Sub gurvernarea înțeleaptă a regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), Țara Bârsei cunoaște o perioadă de dezvoltare accelerată.
Sașii beneficiază de dreptul de bate monedă proprie, drept de depozit pentru comerţul cu Ţara Românească.
Începând cu acest an, ei primesc și dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle.

Acordă brașovenilor privilegiul de a-și construi fortificații de piatră, pentru întârirea Konstadt/ Brașovului.

1377

În acest an este emis actul de privilegiu regal care acordă Brașovului (Kronstadt) și Țării Bârsei avantaje juridice și se declară că Brașovul și alte 12 comunității libere, printre care se află și Bod (Brenndorf), care aparțineau din trecut de orașului Kronstadt, vor avea această calitate și în continuare.

Se confirmă, astfel, statutul de comunități libere ale celor 12 orașe ale Țării Bârsei, inclusiv „Brigondorf”/Bod, acestea fiind organizate ca o unitate judiciară și administrativă cu centrul la Kronstadt.

1395

SIGISMUND DE LUXEMBURG (1368 – 1437) a fost regele care a domnit cel mai mult în Ungaria, peste 50 de ani, fiind şi singurul rege din Imperiul romano-german înmormântat în afara imperiului, respectiv în Cetatea din Oradea, locul preferat al familei regale maghiare.

A relansat și supravegheat fortificarea adevărată a Brașovului.

Acest fapt va transforma Brașovul într-un oraș-fortăreață aproape imposibil de cucerit pentru mai bine de 200 de ani, de la invazia turcească din 1421, până la intrarea trupelor austriece în oraş, în 1688. La finalul secolului al XIV-lea se construiește Turnul Negru.

sursa: https://www.wikiwand.com/ro/ Ludovic_I_al_Ungariei#/Rege_al_Ungariei

În acest an, Sigismund de Luxemburg (1387-1419) Regele Ungariei și Împărat al Imperiului roman-german vizitează pentru prima oară Țara Bârsei. 

Cu această ocazie, la Brașov se semnează tratatul de alianță antiotomană dintre regele Sigismund de Luxemburg  și  Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnitorul Țării Românești.

1399

Un document papal atestă existența în Șchei a primei școlii românești din Transilvania și lasă de înțeles că aceasta avea ceva vechime, fiind construită alături de o biserică din lemn, ortodoxă.

Această școală din Șcheii Coronei (Brașovului) reprezintă o excepție în spațiul locuit de români, fiindcă era găzduită de o comunitate urbană prosperă formată din meșteșugari și negustori.  

În 1760, peste mai bine de 250 de ani, va fi reclădită din piatră în forma existentă și astăzi.

[…] în târgul numit Corona, sau mai popular Brascho, în dieceza de Strigoniu, situat la granițele creștinătății (catolice n. a.), în care oraș locuiește și trăiește o mulțime atât de greci, valahi, bulgari, armeni, cât și alți necredincioși (necatolici n a)”.

Secolul
al XV - lea

.

Prima invazie turcă

Bodul trece prin prima invazie turcă. Vor urma încă 7. Ca și în cazul invaziilor tătare din 1241, vor veni momente deosebit de grele: epidemii, inundații, incendii și jafuri. În ciuda acestor nenorociri, dezvoltarea Bodului este relativ stabilă, un mare ajutor fiind și scutirea de impozite acordată de regele maghiar.

BOD

1421

Se construiește prima orgă

Se menționează activitatea lui Johannes Teutonicus, cel mai bun constructor de orgi din Transilvania. Se presupune că atunci ar fi fost construită prima orgă a bisericii.

BOD

1429

Bodenii primesc ordin să participe la fortificarea Brașovului

Regele Ladislau Huniade (1433 – 1457) ordonă locuitorilor din Bod (Bryngendorff) să participe alături de cei din Ghimbav și Sânpetru la construcția fortificațiilor Brașovului și la apărarea lui în cazul unei invazii turcești.

BOD

1454

Bodul, consemnat în istorie
ca fiind satul incendiat de Țepeș

Un incendiu mare avariază grav biserica. Posibil să fie același cu incendiile provocate de  oștirea lui Țepeș în timpul incursiunilor  de pedepsire a Țării Bârsei [1]

Pentru bodeni domnia lui Țepeș avea să fie fatidică. În timpul unei campanii, acesta  poruncește să fie ars Bodul, iar locuitorii pe care nu i-a tras în țeapă, i-a luat prizonieri în Valahia [2]:

[…] au ars sate și castele în Transilvania, lângă Sibiü (Hermonstatt), și a prefăcut in cenușe castelele și satele din Transilvania ce se numesc mănăstirea Holznüwdorff Și Holznetÿa; după acestea a ars satul Berkendorf din țara Bîrsei cu bărbați, cu femei și cu copii cu tot ; cel ce n’au fost arși de vii, i-au dus prizonieri în Muntenia și i-au tras în țapă.

BOD

1456

Se încheie lucrările de refacere a bisericii catolice.

BOD

1477

CLOPOTUL MARE  și CLOPOTUL MIC, ce aveau să fie distruse peste mai mult de 300 de ani, în 1790, au fost datate din 1480.

BOD

1480

Cea mai veche cristelniță
din Țara Bârsei, la Bod

Se cioplește în piatră cristelnița ce va ajunge cea mai veche cristelniță din Țara Bârsei.  Astăzi se regăsește în incinta Bisericii Fortificate de la Bod și încă se mai folosește la botezuri.

BOD

1491

Este o piatră solidă simplă, în formă de cupă. Baza și nodul sunt înguste în raport cu cupa masivă, pe care este sculptat anul 1491 în număr foarte mare. Merită menționat datorită construcției sale frumoase. (Eduard Morres, 1929)

SECOLUL INVAZIILOR TURCEȘTI

1418

Începând cu secolul al XV-lea, după moartea lui Mircea cel Bătrân (1418) și impunerea suzeranității turcești în Țara Românească se deschide drumul invaziilor turcești.

1420

Armatele otomane devastează Brașovul și localitățile Hărman, Sânpetru, Bod, Hălchiu, Ghimbav și Vulcan. Distrugerile sunt atât de mari încât Regele Sigismund scutește de la plata impozitului Brașovul și satele afectate, pe o perioadă de 10 ani.

1426-1427

Sigismund de Luxemburg revine într-o vizită în cetatea Kronstadt pentru a supraveghea lucrările de apărare. Impune comunităților din satele Ghimbav (Wydenbach), Sânpetru (Petersberg), Hărman (Honychperg) şi Bod (Bothfalua), să participe prin cărăuşie (inclusiv cherestea și nisip) la întărirea fortificaţiilor oraşului Kronstadt (Brașov) primind în schimb dreptul de a se refugia în cetate din calea turcilor.

Este terminată prima centură de zid a cetății Brașov. Se fac construcţii noi, până în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Blănarii brașoveni alcătuiesc prima breaslă.

1432

A doua mare invazie a otomanilor în Țara Bârsei.

1444

 

– Toate satele din Țara Bârsei au învățători. 

CETATEA BRAȘOVIA DĂRÂMATĂ
pentru întărirea cetății medievale a Brașovului din vale

1448 – 1453

Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății Brassovia de pe șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății medievale a Brașovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de apărare (numite și „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri și era înconjurată de un șanț de apărare plin cu apă.

Iancu_Hunedoara

IOAN DE HUNEDOARA (1407 – 1456) cunoscut și ca Iancu de Hunedoara (alternativ Ioan Huniade sau Ioan Corvin) a fost tatăl lui Matia Corvin. A fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la Hunedoara.
• ban al Severinului, comite de Timișoara între 1438-1441;
• voievod al Transilvaniei între 1441-1446;
• guvernator și regent al Ungariei între 1446-1453;
• căpitan general al regatului între 1453-1456, mare comandant militar

Iancu de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman urca spre apogeu, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în 1456.

Citește mai mult aici:
• https://newsteam.ro/social/romanul-care-l-a-infrant-pe-pe-cuceritorul-constantinopolului-iancu-de-hunedoara
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_de_Hunedoara

1454

Regele Ladislau Huniade (1433 – 1457) ordonă locuitorilor din Bod (Bryngendorff), alături de cei din Ghimbav și Sânpetru, să contribuie cu materiale  la construcția și apărarea fortificațiilor Brașovului de invadatori.

SAȘII „RĂSPUNZĂTORI”
pentru crearea lui „DRACULA”

1456

Oștirea lui Vlad Țepeș, la acea vreme domn al Țării Românești, pustiește satele din sudul Transilvaniei în campania de pedepsire a Țării Bârsei pentru sprijinul și adăpostirea boierilor valahi răzvrătiți contra lui. Traseul incursiunilor acestuia s-a dovedit a trece prin Codlea, Bod și Brașov. *1)
Prin metodele sale brutale de pedepsire, Vlad Țepeș ajunge rapid faimos ajutat și de mărturiile și poveștile sașilor despre Drăculea/Dracula.  *2)

Cu alte cuvinte, sașii din Țara Bârsei, prin plângerile și mărturisirile lor, au creat cea mai cunoscută legendă pe plan mondial despre Țara Bârsei, Transilvania și România.

VLAD ȚEPEȘ (1431 - 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476..

În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică.

În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) și amenințau Europa. Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parțial Ungaria, parțial România, Bulgaria, Albania și Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porțile Vienei, al cărei asediu eșuează. În acest context istoric, Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare.

Citește mai mult aici:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99

Un aport deosebit este posibil să fi fost adus chiar de sașii din Bod (Berkendorf) care au avut cel mai mult de suferit ca urmare a campaniei de pedepsire ordonată de Țepeș în acest an.

SE ÎNFIINȚEAZĂ UNIVERSITATEA SĂSEASCĂ.
Sașii din Țara Bârsei rămân fideli regelui de origine română

1467, 1469, 1486

MATEI CORVIN (1443 – 1490) , fiul unuia dintre cei mai importanți voievozi români, Ioan de Hunedoara, a condus regatul Ungariei pentru mai bine de 30 de ani (1458 - 1480) chiar dacă a fost de origine română.

Chiar dacă avea numai 15 ani când a preluat tronul, în câțiva ani a reușit să readucă regatul în postura de mare putere a Europei, unde mai fusese doar în vremurile regelui Sigismund de Luxemburg.

A avut contribuții majore și în cultură el însuși fiind și poliglot. A încurajat și sprijinit orice tânăr învâțat indiferent de originile sale. Însă, cea mai însemnată activitate culturală a fost Biblioteca Corviniana ce a ajuns să cuprindă în jur de 2000 de manuscrise, fiind a 2-a ca mărime în Europa, după cea a Vaticanului.

sursa: „Matia Corvinul, românul de pe tronul Ungariei”, Dr. Marius Diaconescu, lector universitar https://www.historia.ro/sectiune/general /articol/matia-corvin-romanul-de-pe-tronul-ungariei

În timpul domniei sale oferă un important sprijin financiar pentru finalizarea BISERICII NEAGRE. Chiar și așa, din lipsa fondurilor, cel de-al doilea turn nu va mai fi construit niciodată.

În nenumărate ocazii, brașovenii  își dovedesc fidelitatea față de Matei Corvin, Regele Ungariei, în perioada 1387-1419. În cele 3 revolte ale nobililor din Transilvania (1467, 1469 și 1486) locuitorii Țării Bârsei rămân mereu de partea lui, spre deosebire de sașii din Sibiu și Bistrița.

1486  Constituie  un organism politic,  de autoadministrare pentru sașii din  TransilvaniaUniversitatea Săsească (în germană Siebenbürger Sachsen). 
În același an, 
Brașovul și toată Țara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș Brașov și Țara Bârsei.
Aceast a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486–1876) ca „administrație autonomă” iar de atunci până la desființarea sa definitivă, în 1937, ca fundație. 

Regele Matei va dovedi gesturi de bunăvoință și generozitate față de Țara Bârsei și Brașov, până la sfârșitul domniei sale, 1490.

1491

În acest an are loc a 8-a invazie turcă, ultima din acest secol.
La finalul secolului al XV-lea, în Transilvania numărăm  nu mai puțin de 8 invazii turcești: 1420, 1421, 1432, 1436, 1438, 1442, 1444 și 1491. 

Ca urmare, comunitățile săsești din întreaga Țara Bârsei vor trece la întărirea și fortificarea bisericilor menite să apere și să ofere loc de refugiu locuitorilor.

.

Se fortifică și biserica de la Bod

În concordanță cu lucrările de consolidare a bisericilor din întreaga Țară a Bârsei, și la Bod se vor ridica ziduri de împrejmuire a incintei (curții bisericii), 3 turnuri cu acoperiș în pantă, un bastion și un gang de intrare cu acoperiș în două ape. [1]Acestea își vor dovedi eficacitatea pentru o perioadă de mai bine de 200 de ani.

BOD

1500

sursa foto: Hermann Fabini [2] 

Este adus CLOPOTUL MIJLOCIU. Și acesta va fi distrus la cutremurul din 1970. 

BOD

1511

Epidemia de ciumă face 448 de victime 

BOD

1530

Bodul apare cartografiat, pentru prima data, pe cea mai veche hartă a României realizată de Johannes Honterus tipărită la Basel, Elveția. *1)

BOD

1532

Petru Rareș revine cu oaste,
la Bod

Din ordinul Porții Otomane, Petru Rareș revine în  Țara Bârsei, împreună cu o armată turcească, și amenajează o  tabără la Bod. De aici atacă toată zona. Astfel, sultanul îi pedepsea pe sași pentru că refuzau să recunoască legitimitatea numirii fiului lui Zápolya.

BOD

1541

Este menționat primul dascăl la Bod.

BOD

1556

Un incendiu puternic distruge 40 de gospodării.

BOD

1586

ÎN ȚARA BÂRSEI
se întăresc bisericile

1500

În această perioadă continuă efortul susținut de fortificare a amplă a bisericilor catolice săsești. Ca efect al invaziilor și asediilor succesive ale turcilor și tătarilor, aceste fortificații s-au dezvoltat și specializat transformându-se în ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind cetățile țărănești săsești  *1) care au adăpostit spațiul sacru al bisericilor (și comunitatea) de-a lungul timpului. 

Acesta este momentul istoric al apariției salbei de castele fortificate țărănești ce vor constitui linia de apărare a Țării Bârsei în calea invadatorilor. Arhitectura unitară este unică în peisajul arhitecturii europene, ceea ce îi conferă o valoare inestimabilă patrimoniului nostru cultural.

1526

Înfrângerea maghiarilor de către turci, la Mohács *1) are ca efect desființarea regatului maghiar.

Conflictul deschis între nobilul transilvănean Ioan Zápolya (1526 – 1540) ce își declară dreptul de moștenire a Transilvaniei și Ferdinand I (de Habsburg), fratele împăratului Carol Quintul, un alt pretendent la tron, va dura până în 1541, când Zápolya moare. Acest fapt va marca definitiv destrămarea regatului Ungariei. *2)

O componentă imnportantă a acestui război se va desfășura și la Brașov, întrucât sașii de aici au rămas fideli lui Ferdinand. În tabăra opusă, avea să se implice și Petru Rareș, domn al Modovei, ca susținător al lui Ioan Zápolya. Pe 22 iunie 1529, acesta iese victorios în lupta de la Feldioara.
Ioan Zapolya va fi ultimul suveran care, de-a lungul domniei sale, a încercat să mențină aparențele unei entități statale a regatului medieval maghiar, mai ales după dezastrul de la Mohács.

1530

Țara Bârsei se confruntă cu epidemie de ciumă.

REGATUL UNGARIEI SE DESTRAMĂ
Transilvania devine principat sub suzeranitate otomană

1541


1541
– Principatul Transilvaniei *1)  a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („munus honorarium”) în valoare de 10.000 de ducați.*2)

Teritoriul pe care îl ocupa corespunde zonei intra-Carpatice a României, reprezentată aproximativ de județele Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Cluj, Sălaj, Bistrița-Năsăud.

JOHANES HONTERUS și DIACONUL CORESI,
două personalități care au marcat istoria tiparului brașovean

1539 – 1583

După 1550 Brașovul a devenit centru important al tipăriturilor: cărțile tipărite începeau să se răspândească în această parte a Europei și erau extraordinar de rare și de scumpe. Dată fiind influența bisericii nu este de mirare că primele cărți au fost religioase.

Două personalități au marcat istoria tiparului brașovean:  CORESI și HONTERUS.

1535 – Prima tipăritură brașoveană este considerată „Compendium Gramatices Graecae” din 1535, după Joseph Teutsch, însă nu se cunoaște nici un exemplar.

119 cărți s-au tipărit în decursul secolului al XVI-lea.

JOHANNES HONTERUS (1498-1549), născut Austen , Brașov, a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu Johannes Honterus. Numele de Honterus, pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „Honter”, denumirea săsească a cuvântului Holler sau Holunder (în traducere „soc”).

Prin activitatea sa vastă și multilaterală, fiind și muzician și cartograf, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării noastre.

Honterus a fost sas, tatăl său a fost tăbăcar și Johannes a urmat studiile superioare la Viena, a predat la prestigioasa universitate din Cracovia și a tipărit la Basel o extrem de valoroasă hartă a Transilvaniei.

• În 1535 a înființat o tipografie (prima din Brașov), la care au fost tipărite cărți didactice în latină, greacă și germană;
• a construit o moară de hârtie;
• a modernizat vechea școală orășenească din Brașov unde se preda în germană și latină.

1542, sașii, prin Johannes Honterus și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reforma Lutherană, iar bisericile trec la serviciul evanghelic de Confesiune Augustană.

În 1543, tipărește „Reformationsbüchlein für Kronstadt und das Burzenland” („Cărticica de reformă pentru Brașov și Țara Bârsei”) și Apologia, iar în 1547, Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen („Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania”), care cuprindeau principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii sașilor din Transilvania, de inspirație luterană.

sursa:
•https://www.wikiwand.com/ro/Johannes_Honterus
•https://science.hotnews.ro/stiri-arheologie-24152697-brasov-medieval-cum-era-viata-ciuma-executii-mirodenii-carti-rare.htm

Diaconul CORESI (1500-1583) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște.

Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești.

Tipăriturile Diaconului CORESI, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare.

sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Johannes_Honterus

SFÂRȘITUL DE SECOL XVI,
aduce multe conflicte armate

1593-1599

Odată cu numirea lui Mihai Viteazul, domn al Munteniei, începe unul dintre cele zbuciumate episoade al istoriei româniei la capătul cărui, pentru 11 luni, acesta reușește să stăpânească cele 3 teritorii: Transilvania, Moldova și Țara Românească.*1)

Însă, războaiele îndelungi purtate între Imperiul Otoman și Mihai Viteazul vor secătui și Țara Bârsei atât financiar, cât și uman. *2)

„Conturarea mitului MIHAI VITEAZUL (1558-1601) ilustrează mai bine ca orice alt model istoric, mutațiile petrecute în conștiința românească. Domnitorul a reușit să stăpânească pentru scurt timp, la 1599 - 1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă. El va fi perceput ca unificator abia la sfârșitul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvârșire în istoriografia cronicărească a veacului al XVII-lea și chiar mai târziu, spre 1800, la Școala Ardeleană. ”

sursa: Lucian Boia, „Istorie și mit în conștiința românească”. Humanitas, 1997, pag. 56.

Mihai Viteazul a fost un boier muntean, ban al Craiovei, domn/stăpânitor al Munteniei, Moldovei şi Transilvaniei:

• Între 1593-1599 este Domn al Țării Românești;

• Între octombrie 1599 și iunie 1600 a fost Stăpânitor al Țării Românești și al Ardealului;

• În perioada iunie 1600 - septembrie 1600 a fost Stăpânitor al Țării Românești, al Ardealului și Moldovei, adunate împreună sub "unirea personală" a lui Mihai; în cazul Moldovei îl înscăunează de fapt pe fiul său;

• Între septembrie 1600 - noiembrie 1600 a fost Domn al Țării Românești;

• Între februarie 1601- august 1601 a fost comandant militar în slujba Imperiului Habsburgic.

Mihai Viteazul a acționat exclusiv din motivele politice ale vremii, motiv pentru care a legat iobagii români de glie și nu s-a preocupat decât de interesele nobilimii. Nu există nicio dovadă că ar fi avut vreun motiv de conștiință națională (care în acea vreme exista doar la câțiva cărturari, poporul știind bine ce limbă „rumânească" vorbea, dar neavând ideea unirii într-un singur stat).

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul

Last modified: 22 august 2022

Comments are closed.