• INCURSIUNI ÎN ISTORIA LOCALĂ •
de la începuturi până în zilele noastre
Știm că cei din Ordinul Cavalerilor Teutoni au fost cei dintâi (1211) care au colonizat Țara Bârsei, iar după 15 ani, misiunea a fost continuată de sași.
800 de ani mai târziu, vedem aici 3 municipii (Brașov, Săcele, Codlea), 3 orașe ( Ghimbav, Râșnov, Zărnești) și cele 13 comune (Apața, Bod, Bran, Cristian, Crizbav, Dumbrăvița, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Măieruș, Prejmer, Sânpetru, Vulcan).
Bodul, așezat la granița de nord a Țării Bârsei, era în vremuri demult apuse, chiar în calea „drumului tătarilor” și al altor invadatori. Se știe că, de-a lungul istoriei, acești invadatori, fie ei cumani, pecinegi, tătari sau turci, aveau obiceiul de a trece prin sabie și foc tot ce întâlneau în cale, iar acest fapt va aduce Țării Bârsei o istorie a sacrificului. Însă, cei ce au colonizat Țara Bârsei, alături de localnici au renăscut din propria cenușă, de fiecare dată mai puternici, și mai înțelepți.
Experiențele dramatice ale istoriei vor avea ca rezultat formarea unui lanț de fortărețe sătești bine-cunoscute astăzi ca fiind bisericile fortificate săsești, incluse în patrimoniul național, iar unele chiar pe Lista Patrimoniul Mondial UNESCO.
Acestea erau cetăți fortificate țărănești ridicate în jurul bisericilor, spațiul sacru al credinței și centrul vieții fiecărei comunități de sași. Menirea lor era de a apăra și de a oferi sprijin locuitorilor.
De aici vine și secretul rezistenței înverșunate în timp a Bodului și a tuturor locuitorilor Țării Bârsei.
*1) În 1532, Bodul apare pentru prima dată pe o hartă. Este vorba despre lucrarea „Chorographia Transylvaniae Sybembürgen”, publicată de Johannes Honterus, în Basel, Elveţia.
În prezent, această hartă s-a păstrat într-un singur exemplar original, aflat la Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta.
sursa: wikipedia;
„ Sașii au marcat istoria Bodului prin munca, harnicia și perseverența lor folosind de la bun început o tehnologie avansată. Învățământul școlar, vecinătățile, administrația comunală democratică, viața lor religioasă și-au păstrat caracterul până în perioada modernă nefiind feudalizate sau viciate de capitalism. Istoria Bodului se înscrie în contextul istoric al Europei, al Transilvaniei și al Țării Bârsei.”
Siegbert Bruss, Președintele Asociației Sașilor Bodeni din Germania
4 august 2018
Cuvânt de deschidere – „ 650 de ani de la prima atestare documentară a comunei Bod

pe scurt, povestea a numelui
Evoluția, în timp, a numelui comunității noastre, astăzi, Bod poate fi considerată, ea însăși, o mărturie a istoriei bodenilor.
Se crede că Brenndorf („satul ars”) ar putea fi explicat prin prisma incendierilor frecvente prin care a trecut Bodul de-a lungul istoriei.
Etimologic, însă, evoluția numelui este strâns legată de prima biserică construită în zona Bodului de astăzi, dedicată Sfintei Brigitte. De aici, satul și-ar fi primit primul numele Brigittendorf -[1] În timp, denumirea a fost influențată și de diversele documentele emise pentru diverși locuitori ai Bodului.
• 1368 – Bathfalva, primul document de atestare documentară a 650 de ani de existență a Bodului;
• 1377 – Brigondorf – act de privilegiu regal care acordă Brașovului (Kronstadt) și Țării Bârsei avantaje juridice și statutul de comunități libere celor 12 „villas” (orașe) ce țineau de Brațov;
• 1396 – Bringindorf ;
• 1397 – Bringendorf;
• 1510 – Brengendorff;
• 1526 – Brengdorff;
•1532 – Brendorf – numele se regăsește pe prima hartă a zonei României realizată de ilustrul învățat sas, Johannes Honterus.
.
COLONIZAREA TRANSILVANIEI
1002 – 1003
Pentru a înțelege, de ce în 1211, Cavalerii Teutoni au ajuns să colonizeze Țara Bârsei este necesară o scurtă privire asupra perioadei tulburi a istoriei Transilvaniei denumită „Mileniul Întunecat”. Această perioadă începe după retragerea aureliană din provinciile Daciei (anul 271), când o parte însemnată a populaţiei romanizate a rămas în zonele ei de locuire, adică în regiuni de pe teritoriul Transilvaniei de astăzi.
După cum susține istoriografia română, peste populaţia civilă rămasă, au trecut mai multe valuri de popoare migratoare. Istoriografia maghiară spune că românii au imigrat din sudul Dunării spre Banat, Crișana, Podișul Transilvan și Maramureș unde ar fi fost colonizați de regii Ungariei. [1]
Cert este că, în lucrarea sa, „Istoria Ungariei la 1868”, dr. Mihaly Horvath susține că:
În anii 1002–1003, sunt consemnate luptele regelui maghiar Ştefan I (1001–1038) *1) cu voievodul transilvănean Ghyula , precum şi luptele dintre voievodul Ahtum, care s-a înfruntat cu forţele ungureşti conduse de Canadinus.[2]
Ocuparea și colonizarea Transilvaniei de către Ungaria avea să dureze circa două sute de ani, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, primii coloniști fiind aduși în zona Sibiului de către regele Geza al II-lea (1141 – 1162).
addendă
*1) – Între anii 997-1006 viitorul rege maghiar, Ștefan I al Ungariei, a reușit să unească în jurul său întregul popor maghiar, nu înainte de consumarea unui violent conflict armat între el și Gyula cel Tânăr (în maghiară Gyula, Voievodul Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia.
Citește mai mult aici, https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_I_al_Ungariei
——————————–
[1]: https://transilpedia.ro/istoria/mileniul-intunecat/
[2]: Curta, Florin: „Transylvania around A.D. 1000”;
.
Ghimbavul și „Satul de la pod”
„Piatra de temelie” a vetrei vechi a satului pare a fi un podul peste Ghimbav, pe atunci „plin de ape”, construit de aceeași Cavaleri Teutoni. Lângă acest pod a fost instalat și un post de pază întrucât era situat pe drumul cel mai important între Feldioara și Teliu.
Treptat câmpurile mânoase au atras tot mai mulți coloniști germani, iar așezarea lor a primit numele, „Satul de la pod”.
BOD
după 1211
ȚARA BÂRSEI,donată Ordinului Cavalerilor Teutoni
1211
Pericolul prezentat de incursiunile repetate ale hoardelor de invadatori cumani și pecenegi, îl determină pe regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) să acorde o atenție deosebită întăririi Țării Bârsei, aflată la extremitatea regatului Ungariei, cu numeroase treceri prin munții arcului Carpatic.
În acest an, regele Ungariei emite „diploma de donație” *1) a Țării Bârsei, celor din Ordinul Cavalerilor Teutoni, oameni obișnuiți cu lupta. Față de populația locală, ei primesc drepturi de proprietate asupra terenurilor și sunt scutiți de biruri, menirea lor principală fiind păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva invadatorilor.
În plus, privilegiile teutonilor sunt întărite și de Bula papală de aprobare a acestui transfer de suzeranitate care reproduce acest act, dar a adăugat câteva rânduri din care rezultă că terenul era deja locuit, la data donației, de o altă populație decât cea a cavalerilor [1]. Și arheologia confirmă preexistența unei populații locale [2].
addendă
*1) Ordinul Cavalerilor Teutoni, cu numele complet de „Ordinul Cavalerilor Sfintei Marii din Ierusalim”, este fondat în 1211 la Akko (Acre – Israel). Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră. Dezvoltarea propriu-zisă a Ordinului a început în 1210, odată cu alegerea lui Hermann de Salza ca Mare Maestru. El este cel care negociază cu regele Ungariei, Andrei al II-lea, așezarea unei părți a teutonilor în Țara Bârsei. Li se acordă numeroase drepturi și scutiri de taxe. Însă, motivele de așezare a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei includeau nu numai convertirea românilor la catolicism, ci și exploatarea minelor de aur și de argint din Transilvania.[3]
În următorii 14 ani, Cavalerii Teutoni vor construi numeroase cetăți de lemn fortificate în Țara Bârsei (Feldioara, Cetatea Neagră/Codlea, Cetatea Crucii). Zona se va dezvolta rapid ceea ce va atrage numeroși meșteșugari , care livrau alimentele și produsele meșteșugărești necesare cavalerilor. Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer.
Citește mai mult aici:
https://www.wikiwand.com/ro/Ordinul_Cavalerilor_Teutoni#/cite_ref-8
——————————–
[1]: Alexandru D. Xenopol, Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge, Paris, 1885
[2]: Alexandru MadgearuRomâni și pecenegi în sudul Transilvaniei,Editura Economică, 2005, ISBN 973-709-158-2
[3]: Enciclopedia României. Vol. I-IV, București, 1938, Dimitrie Gusti Biblioteca Centrală ASE, pag. 103
.
Bodul, în calea marilor invazii
Bodul, așezat chiar la granița de nord a Țării Bârsei, a fost expus nenumăratelor invazii ale populațiilor migratoare. Se spune că la prima invazie mongolă din 1241-1242, toată zona Bodului a fost jefuită și trecut prin foc, aproape complet.
Sprijinul primit de la autoritățile maghiare dar și spiritul organizatoric specific sașilor, îi ajută pe aceștia din urmă să se refacă rapid.
BOD
1241-1242
sursa foto: http://web.archive.org/web/20120317031516/http://tarabarsei.eu/
localitati/bod/
sursa foto: http://web.archive.org
/web/20120317031516
/http://tarabarsei.eu/
localitati/bod/
EXPULZAȚI DIN ȚARA BÂRSEI,
Cavalerii Teutoni sunt înlocuiți de sași și secui
1225
addendă
*1) După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care controlau regiunea vecină la sud-est de Transilvania, se pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a pus stăpânire pe terenuri suplimentare, în zone necontrolate de regatul Ungariei, și chiar și un accept de a construi castele de piatră. Dar în 1225, ambițiile și activitățile militare ale cavalerilor teutoni în zonă s-au încheiat brusc [3].
Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță, construind fortificații la Tabla Buții (Pasul Buzău) și la Podul Dâmboviței (după pasul Bran). Către 1225, cavalerii teutoni au început să-și urmărească vizibil propriile interese și deci să se desolidarizeze de regele Ungariei, punând oficial teritoriul stăpânit de ei sub autoritatea Papei. Acest lucru era favorizat de legăturile ordinului cu papalitatea (era socotit egalul Ordinului templierilor și Ordinului ospitalierilor) și în special de legăturile marelui maestru al ordinului, Hermann von Salza, cu împăratul romano-german Frederic al II-lea și cu Papa Honoriu al III-lea. Drept urmare, în 1225, regele Ungariei a dus o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l, după care Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost expulzat definitiv din Țara Bârsei.
Sașii colonizați de teutoni au rămas în continuare în Țara Bârsei, sub ascultarea unui conte numit de rege.
*2) Pentru a fi stimulaţi să rămână pe loc şi să dezvolte economic sudul Transilvaniei, saşii au primit privilegul de a stăpâni fundus regius (pământul regal), întărit prin „bula de aur a saşilor” din 1224. În baza acestor privilegii, coloniştii saşi puteau folosi pământul fără restricţii, fiind vorba atât de bogăţiile solului cât şi ale subsolului. De asemenea, erau scutiţi de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, puteau ţine târguri fără să plătească vamă, aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, vor beneficia şi de dreptul de bate monedă proprie, drept de depozit pentru comerţul cu Ţara Românească, iar de la 1376 au primit dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle. Comunităţile săseşti beneficiau şi de privilegii administrative, judecătoreşti şi religioase, în schimbul obligaţiilor militare şi fiscale faţă de coroana maghiară.
——————————–
[1]: pentru apărarea creștinătății
[2]: www.provincia.ro, „Autonomia săsească în Transilvania”, VOGEL Sándorm pag 11
6 INVAZII ÎN PRIMUL SECOL de colonizare a sașilor
1241-1242
În primul secol după stabilirea lor în Țara Bârsei, sașii au supraviețuit cu greu celor șase invazii ale tătarilor (mongoli): 1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345.
După prima invazie mongolă, 1241-1242, ca urmare a incendierilor și decimării populației regele Béla al IV-lea (1206 – 1270) invită în Țara Bârsei mai mulți coloniști sași, ajutând astfel la reconstrucția zonei.
.
Sașii de la Bod/
Botfalua
ridică a doua biserică
Până cel târziu în anul 1310, sașii din zona Bodului construiesc cea de-a doua biserică, o bazilică romanică (hramul Sf. Nicolae) cu clopotniță [1].
Anul sfințirii acesteia este vizibil și în zilele noastre fiind trecut la baza turnului bisericii fortificate.
addendă
[1] BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica, https://dexonline.ro/definitie/basilica
BOD
1310
„Jacobus de Bathfalua” scrie plângerea ce va atesta existența Bodului de peste 650 de ani
În acest an este scris primul document care atestă faptul că, încă de acum 650 de ani, Bodul (Botfalua), a aparținut circumscripției Brașov.
Astfel, conducerea circumscripției Brașov (Kronstadt) declară faptul că Jacobus de Bathfalua, contele de Brenndorf, s-ar fi plâns că niște dușmani ar fi incendiat locuința sa împreună cu documentele regilor Carol Robert și Ludwig, conform cărora casa și moara, ce-i aparțineau, ar fi fost scutite de plata impozitelor. Făcând referire la această situație, contele cere o reconfirmare a libertăților sale, lucru care se și întâmplă.
BOD
1368

sursa foto: Colecția foto diplomatică (Secția U) România, Arhivele Statului Sibiu, Arhivele Naționale ale Saxiei, Arhivele satului Botfalu
addendă
*1) BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare.
*2) Documentul ce atestă documentar cei 650 de ani ai Bodului a fost scris în latină.
„Consulum, civium ac provincialium universitas de Brasso memoriae commendamus tenore praesentium praesentibus et futuris quibus expedit universis, quod vir sapiens et honestus comes Jacobus de Bathfalua nostram adeundo praesentiam nobis declarare curavit cum querela, quod eo facto, quo per quosdam ipsius adversarios, iniquos et persecutors domus et tota sua habitatio in eadem villa Bathfalua habita incensa, cremata et incinerata fuit una cum rebus suis mobilibus universis, duae literae instrumentals excellentissimorum principium ac dominorum domini Karoli beatae recordationis et domini Lodouici illustrium regum Hungariae super libertate et cuiuslibet dacii et solutionis exemtione sessionis suae cum utilitatibus et pertinentiis necnon unius molendini in ipsa villa Bathfalua habiti confectae sibi cum ceteris suis rebus fuerint exustae, prout etiam praeter hoc nobis patuit evidenter, nobisque supplicavit, quatenus literis nostris mediantibus pro ipso profiteri dignaremur conscientiose quantum nobis nototrium foret, quo iure, modo et consuetudine ipse comes Jacobus suique prodecessores 1) dictam suam sessionem cum molendino, utilitatibus et pertinentiis suis praedictis ab antiquis temporibus semper tenuissent.
Nos igitur iustas ipsius petitiones amitteutes 2) harum seriem fideliter et conoscientiose profitemur, quod praefatus comes Jacobus de Bathfalua cum praedecessoribus suis dictam sessionem et molendinum cum universis utilitabus et pertinentiis ab omni collecta, tribute et solution liberas et exemptas vifgore instrumentorum regalium praetactorum tenuerunt et solution liberas et exemptas vigore instrumentorum regalium praetactorum mediante ab antiquis temporibus semper usque in diem hodiernum tenuerunt et possiderunt pacifice et quiete qualibet contradiction procul mota. In cuius rei testimonium saepe fato comiti Jacobo praesentes literas nostras contulimus pendentis sigilli nostril munimine roboratas.
Datum in vigilia sancti Johannis baptistae, anno domini… octavo.”
RĂZVRĂTIREA SAȘILOR
sub conducerea lui Salamon
1308 – 1342
Odată cu alegerea unui nou rege, Carol Robert (1308 – 1342), sașii încep să fie asupriți din greu și ca urmare ei se răzvrătesc refuzând supunerea. Contele Salamon, un puternic cavaler săsesc, fiul lui Simons de Brașov, se ridică împotriva acestuia și cucerește Cetatea Neagră, Codlea.
Abia după mai bine de 20 de ani, în 1331, Codlea revine regelui maghiar ca urmare a unei trădări din partea rudelor lui Salamon cărora li se încredințaseră apărarea.
ȚARA BÂRSEI SE DEZVOLTĂ
1376

LUDOVIC I de ANJOU, zis CEL MARE (1326 – 1382) a fost rege al Ungariei (1342 - 1382) și al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou. A fost urmat pe tron de Sigismund de Luxemburg.
sursa: https://www.wikiwand.com/ro/ Ludovic_I_al_Ungariei#/Rege_al_UngarieiSub gurvernarea înțeleaptă a regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), Țara Bârsei cunoaște o perioadă de dezvoltare accelerată.
Sașii beneficiază de dreptul de bate monedă proprie, drept de depozit pentru comerţul cu Ţara Românească.
Începând cu acest an, ei primesc și dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle.
Acordă brașovenilor privilegiul de a-și construi fortificații de piatră, pentru întârirea Konstadt/ Brașovului.
1377
În acest an este emis actul de privilegiu regal care acordă Brașovului (Kronstadt) și Țării Bârsei avantaje juridice și se declară că Brașovul și alte 12 comunității libere, printre care se află și Bod (Brenndorf), care aparțineau din trecut de orașului Kronstadt, vor avea această calitate și în continuare.
Se confirmă, astfel, statutul de comunități libere ale celor 12 orașe ale Țării Bârsei, inclusiv „Brigondorf”/Bod, acestea fiind organizate ca o unitate judiciară și administrativă cu centrul la Kronstadt.
1395

SIGISMUND DE LUXEMBURG (1368 – 1437) a fost regele care a domnit cel mai mult în Ungaria, peste 50 de ani, fiind şi singurul rege din Imperiul romano-german înmormântat în afara imperiului, respectiv în Cetatea din Oradea, locul preferat al familei regale maghiare.
Este cel de la care a lansat și supravegheat fortificarea adevărată a Brașovului.
sursa: https://www.wikiwand.com/ro/ Ludovic_I_al_Ungariei#/Rege_al_UngarieiÎn acest an, Sigismund de Luxemburg (1387-1419) Regele Ungariei și Împărat al Imperiului roman-german vizitează pentru prima oară Țara Bârsei, pentru a încheia tratatul de alianță antiotomană cu Mircea cel Bătrân.
Reînnoiește dreptul de fortificare a Brașovului, fapt ce va transforma Brașovul într-un oraș-fortăreață aproape imposibil de cucerit pentru mai bine de 200 de ani, de la invazia turcească din 1421, până la intrarea trupelor austriece în oraş, în 1688.
La finalul secolului al XIV-lea se construiește Turnul Negru.
.
Prima invazie turcă
Bodul trece prin prima invazie turcă. Vor urma încă 7. Ca și în cazul invaziilor tătare din 1241, vor veni momente deosebit de grele: epidemii, inundații, incendii și jafuri. Și totuși, în ciuda acestor nenorociri, dezvoltarea Bodului este relativ stabilă.
BOD
1421
Se construiește prima orgă
Se menționează activitatea lui Johannes Teutonicus, cel mai bun constructor de orgi din Transilvania. Este posibil ca în această perioadă să fi început construirea unei orgi și la Bod. Este una din puținele orgi încă funcțională și astăzi.
BOD
1429
Bodul, incendiat de Vlad Țepeș
Un incendiu mare avariază grav biserica, posibil în timpul incursiunilor de pedepsire a Țării Bârsei efectuate de oștirea lui Vlad Țepeș.
Se spune că, în timpul campaniei, Vlad Țepeș a poruncit să fie ars Bodul, iar locuitorii care nu i-a tras în țeapă i-a luat prizonieri în Valahia.
BOD
1456
Se încheie lucrările de refacere.
BOD
1477
Cea mai veche cristelniță din Țara Bârsei, la Bod
Se cioplește în piatră cristelnița ce avea să ajungă cea mai veche cristelniță din Țara Bârsei.
Astăzi se regăsește în incinta Bisericii Fortificate de la Bod și încă se mai folosește la botezuri.
BOD
1491

SECOLUL INVAZIILOR TURCEȘTI
1418
Începând cu secolul al XV-lea, după moartea lui Mircea cel Bătrân (1418) și impunerea suzeranității turcești în Țara Românească se deschide drumul invaziilor turcești.
1420
Sigismund de Luxemburg (1387 – 1419) revine într-o vizită în cetatea Kronstadt pentru a supraveghea lucrările de apărare. Impune comunităților din satele Ghimbav (Wydenbach), Sânpetru (Petersberg), Hărman (Honychperg) şi Bod (Bothfalua), să participe prin cărăuşie (inclusiv cherestea și nisip) la întărirea fortificaţiilor oraşului Kronstadt (Brașov) primind în schimb dreptul de a se refugia în cetate din calea turcilor.
Este terminată prima centură de zid a cetății Brașov.
construcţii noi, până în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
1444
SAȘII „RĂSPUNZĂTORI”
pentru crearea lui „DRACULA”
1456
Oștirea lui Vlad Țepeș, la acea vremeȚării Românești, pustiește satele din sudul Transilvaniei în campania de pedepsire a Țării Bârsei pentru sprijinul și adăpostirea boierilor valahi răzvrătiți contra lui. Traseul incursiunilor acestuia s-a dovedit a trece prin Codlea, Bod și Brașov. *1)
Prin metodele sale brutale de pedepsire, Vlad Țepeș ajunge rapid faimos ajutat și de mărturiile și poveștile sașilor despre Drăculea/Dracula. *2)
Cu alte cuvinte, sașii din Țara Bârsei au creat cea mai cunoscută legendă pe plan mondial despre Țara Bârsei, Transilvania și România, iar cei de la Bod, se pare, au fost și ei „părtași”.

VLAD ȚEPEȘ (1431 - 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476..
În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică.
În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) și amenințau Europa. Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parțial Ungaria, parțial România, Bulgaria, Albania și Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porțile Vienei, al cărei asediu eșuează. În acest context istoric, Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare.
sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Vlad_Țepeș
addendă
*1) Vlad Țepeș a ajuns rapid faimos din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform povestirilor nabililor sași din Transilvania, el ordona deseori ca osândiții să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, […] etc. De asemenea, punea să li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însă supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla Țepeș, cel care trage în țeapă. Această formă de execuție a folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. În plus, în acea perioadă era ceva obișnuit ca pretendenții la tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa.
Mai târziu, însă, aceste legendele aveau să fie depășite cu mult de urmările impresionantei bătălii de la Târgoviște, în care Vlad Țepeș a reușit să bată a 2-a cea mai mare oștire din lume după cea a cuceririi Constantinopolului, ambele aflate sub conducerea lui Mohamed al II-lea.
Citește mai multe aici:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99
SAȘII din ȚARA BÂRSEI fideli regelui de origine română
1467, 1469, 1486

MATEI CORVIN (1443 – 1490) a condus regatul Ungariei pentru mai bine de 30 de ani (1458 - 1480) chiar dacă a fost de origine română.
Chiar dacă avea numai 15 ani când a preluat tronul, în câțiva ani a reușit să readucă regatul în postura de mare putere a Europei, unde mai fusese doar în vremurile regelui Sigismund de Luxemburg.
A avut contribuții majore și în cultură el însuși fiind și poliglot. A încurajat și sprijinit orice tânăr învâțat indiferent de originile sale. Însă, cea mai însemnată activitate culturală a fost Biblioteca Corviniana ce a ajuns să cuprindă în jur de 2000 de manuscrise, fiind a 2-a ca mărime în Europa, după cea a Vaticanului.
În timpul domniei lui este finalizată Biserica Neagră, el oferind un important sprijin financiar la construirea ei.
sursa: „Matia Corvinul, românul de pe tronul Ungariei”, Dr. Marius Diaconescu, lector universitar https://www.historia.ro/sectiune/general /articol/matia-corvin-romanul-de-pe-tronul-ungarieiÎn nenumărate ocazii, brașovenii își dovedesc fidelitatea față de Matei Corvin, Regele Ungariei, în perioada 1387-1419. Astfel, în cele 3 revolte ale nobililor din Transilvania (1467, 1469 și 1486) locuitorii Țării Bârsei îl sprijină, spre deosebire de sașii din Sibiu și Bistrița.
Regele Matei va dovedi gesturi de bunăvoință și generozitate față de Țara Bârsei și Brașov, până la sfârșitul domniei sale, 1490.
1491
În acest an are loc a 8-a invazie turcă, ultima din acest secol.
La finalul secolului al XV-lea, în Transilvania numărăm nu mai puțin de 8 invazii turcești: 1420, 1421, 1432, 1436, 1438, 1442, 1444 și 1491.
Ca urmare, comunitățile săsești din întreaga Țara Bârsei vor trece la întărirea și fortificarea bisericilor menite să apere și să ofere loc de refugiu locuitorilor.
.
Se fortifică și biserica de la Bod
În concordanță cu lucrările de consolidare a bisericilor din întreaga Țară a Bârsei, și la Bod se vor ridica ziduri de împrejmuire a incintei (curții bisericii), 3 turnuri cu acoperiș în pantă, un bastion și un gang de intrare cu acoperiș în două ape. [1]Acestea își vor dovedi eficacitatea pentru o perioadă de mai bine de 200 de ani.
BOD
1500
sursa foto: Hermann Fabini [2]
Epidemia de ciumă face 448 de victime
BOD
1530
Bodul apare cartografiat, pentru prima data, pe cea mai veche hartă a României realizată de Johannes Honterus în alb-negru și tipărită la Basel, Elveția. *1)
BOD
1532
Din ordinul Porții Otomane, Petru Rareș revine cu oaste, la Bod
Petru Rareș revine în Țara Bârsei, împreună cu o armată turcească, și amenajează o tabără la Bod. De aici atacă toată zona. Astfel, sultanul îi pedepsea pe sași pentru că refuzau să recunoască legitimitatea numirii fiului lui Zápolya.
BOD
1541
Este menționat primul dascăl la Bod.
BOD
1556
ȚARA BÂRSEI ÎNTĂREȘTE BISERICILE
1500
În această perioadă continuă efortul susținut de fortificare a amplă a bisericilor catolice săsești. Ca efect al invaziilor și asediilor succesive ale turcilor și tătarilor, aceste fortificații s-au dezvoltat și specializat transformându-se în ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind cetățile țărănești săsești *1) care au adăpostit spațiul sacru al bisericilor (și comunitatea) de-a lungul timpului.
Acesta este momentul istoric al apariției salbei de castele fortificate țărănești ce vor constitui linia de apărare a Țării Bârsei în calea invadatorilor. Arhitectura unitară este unică în peisajul arhitecturii europene, ceea ce îi conferă o valoare inestimabilă patrimoniului nostru cultural.
addendă
[1] „Arhitectura Bisericilor Fortificate” – Mitran Gheorghe
1526
Înfrângerea maghiarilor de către turci, la Mohács *1) are ca efect desființarea regatului maghiar.
Conflictul deschis între nobilul transilvănean Ioan Zápolya (1526 – 1540) ce își declară dreptul de moștenire a Transilvaniei și Ferdinand I (de Habsburg), fratele împăratului Carol Quintul, un alt pretendent la tron, va dura până în 1541, când Zápolya moare. Acest fapt va marca definitiv destrămarea regatului Ungariei. *2)
O componentă imnportantă a acestui război se va desfășura și la Brașov, întrucât sașii de aici au rămas fideli lui Ferdinand. În tabăra opusă, avea să se implice și Petru Rareș, domn al Modovei, ca susținător al lui Ioan Zápolya. Pe 22 iunie 1529, acesta iese victorios în lupta de la Feldioara.
Ioan Zapolya va fi ultimul suveran care, de-a lungul domniei sale, a încercat să mențină aparențele unei entități statale a regatului medieval maghiar, mai ales după dezastrul de la Mohács.
addendă
*1) RĂZBOIUL ȚĂRĂNESC condus de GHEORGHE DOJA din 1514 a fost piatra de încercare ce a dus la slăbirea iremediabilă a Regatului Ungariei în fața Imperiului Otoman. Daunele acestei mari răscoale (considerată război datorită amplorii ei și a pagubelor) se vor resimți 12 ani mai târziu, când oștile maghiare sunt zdrobite la Mohács.
*2) VICTORIA OTOMANILOR DE LA MOHáCS, pe 26 august 1526, a avut ca rezultat împărțirea Ungariei pentru aproximativ 150 de ani între Imperiul Otoman și Casa de Habsburg din Austria.
După bătălia de la Mohács, Ungaria a fost guvernată de doi regi: Ioan I Zápolya și Ferdinand I.
În 1538, ei au împărțit regatul în: Ungaria Regală (partea de nord și vest) și Ungaria Răsăriteană (partea de est). Habsburgii au preluat controlul asupra Ungariei Regală. Ioan de Zápolya și-a asigurat controlul asupra Regatului Ungariei Răsăritene.
Citește mai mult aici:
https://www.wikiwand.com/ro/Regatul_Ungariei_(1526-1867)
1530
Țara Bârsei se confruntă cu epidemie de ciumă.
REGATUL UNGARIEI SE DESTRAMĂ
1541
1541 – Principatul Transilvaniei *1) a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („munus honorarium”) în valoare de 10.000 de ducați.*2)
Teritoriul pe care îl ocupa corespunde zonei intra-Carpatice a României, reprezentată aproximativ de județele Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Cluj, Sălaj, Bistrița-Năsăud.
addendă
*1) Principatul Transilvaniei (1541 – 1699) a fost o formațiune statală de sine stătătoare care a succedat voievodatului Transilvaniei (înainte de 1541).
*2) Ca rezultat direct, autonomia Principatului Transilvaniei a fost recunoscută de Imperiul Otoman.
După 1541, părțile centrale și de sud ale regatului au fost anexate de Imperiul Otoman pentru următorii 150 de ani.
Citește mai mult aici:
https://www.wikiwand.com/ro/Regatul_Ungariei_(1526-1867)
1542
1542, sașii, prin Johannes Honterus și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reforma Lutherană. *1)
De-a lungul secolelor următoare, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană va ocupa un loc de importanță centrală pentru sași.
addendă
*1) Honterus tipărește în 1543 cartea „Reformationsbüchlein für Kronstadt und das Burzenland” („Cărticica de reformă pentru Brașov și Țara Bârsei”) și Apologia, iar în 1547, Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen („Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania”), care cuprindeau principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii sașilor din Transilvania, de inspirație luterană.

JOHANNES HONTERUS(1498-1549), născut Austen , Brașov, a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu Johannes Honterus. Numele de Honterus, pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „Honter”, denumirea săsească a cuvântului Holler sau Holunder (în traducere „soc”). Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării noastre.
sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Johannes_HonterusSFÂRȘITUL DE SECOL XVI,
aduce multe conflicte armate
1593
Odată cu numirea lui Mihai Viteazul, domn al Munteniei, începe unul dintre cele zbuciumate episoade al istoriei româniei la capătul cărui, pentru 11 luni, acesta reușește să stăpânească cele 3 teritorii: Transilvania, Moldova și Țara Românească.*1) Însă, războaiele îndelungi purtate între Imperiul Otoman și Mihai Viteazul vor secătui și Țara Bârsei atât financiar, cât și uman. *2)
addendă
*1) Realitatea istorică este mult mai nuanțată decât cea cunoscută de publicul larg. Pe scurt, Mihai Viteazul ar putea fi caracterizat în felul următor (a se reține că nu a purtat titlul de „Domn” decât în Țara Românească):
Deși istoria asociată cu Mihai Viteazul este cunoscută publicului larg drept „Unire”, termenul este dus prea departe. În realitate, toate cele trei țări își păstrează instituțiile de conducere de dinainte – Dieta (Transilvania) și sfaturile boierești în țările extracarpatice – își păstrează legile, cutumele și procedurile fiecăreia în vigoare. Mihai nu unifică nici armatele celor trei Principate Române.[1]
Acest lucru nu-i știrbește cu nimic vitejia faptelor și măreția victoriilor obținute împotriva Imperiului Otoman.
*2) În anul 1600,Mihai Viteazul se afla într-o conjunctură nefavorabilă datorată nemulţumirii nobililor maghiari din Transilvania și a dușmăniei polonilor. În urma înfrângerii de la Miraslău, se retrage în munți pe la Alba Iulia și ajunge Țara Bârsei. aici, el reușește să strânșă o oaste de cca. 16.000 de oameni. Luptele ce avea să le poarte cu polonii, nu vor avea sorți de izbândă. La 25 noiembrie 1600 are o ultimă confruntare la Curtea de Argeș, pe care o pierde. Se retrage cu familia și puțina oaste rămasă în Transilvania.[2]
——————————–
[1]: https://www.wikiwand.com/ro/Mihai_Viteazul;
[2]:http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihai_Viteazul;

MIHAI VITEAZUL (1558-1601), a fost un boier muntean, ban al Craiovei, domn/stăpânitor al Munteniei, Moldovei şi Transilvaniei:
• Între 1593-1599 este Domn al Țării Românești;
• Între octombrie 1599 și iunie 1600 a fost Stăpânitor al Țării Românești și al Ardealului;
• În perioada iunie 1600 - septembrie 1600 a fost Stăpânitor al Țării Românești, al Ardealului și Moldovei, adunate împreună sub "unirea personală" a lui Mihai; în cazul Moldovei îl înscăunează de fapt pe fiul său;
• Între septembrie 1600 - noiembrie 1600 a fost Domn al Țării Românești;
• Între februarie 1601- august 1601 a fost comandant militar în slujba Imperiului Habsburgic.
sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Michael_Weiss
.
Bodul, incendiat de Radu Șerban
Oamenii din oștirea lui Radu Șerban dau foc Bodului. Locuitorii primesc în biserica fortificată o garnizoană de secui din partea lui Gabriel Báthory. [1]
BOD
1611
Bodul se remarcă în rezistența împotriva principelui Bathori
Anul următor, brașovenii trimiși de judele Michael Weiss, vor ocupa biserica-fortificată de la Bod. Mai mult, ei vor rezista secuilor trimiși să îi alunge și care vor asedia în mod zadarnic fortăreața, suferind pierderi substanțiale.
Documentele vremii stau mărturie a faptului că „ doar această biserică (Bodul) fortificată și cea de la Hărman au fost capabile să reziste… iar la asedierea celei de la Bod a căzut chiar conducătorul oștii, Némethi Gergely… care a fost rănit și a murit la 3 zile după aceea.” [1]
BOD
1612
Primii contribuabili români, la Bod
Sunt menționați primii contribuabili la Bod.
BOD
1657
În acest an, Bodul, alături de întreaga Țară a Bârsei, este jefuit, pârjolit și devastat de turcii jefuiesc satul și îl incendiază.
BOD
1658
ÎNCEPUTUL DE SECOL,
„epoca de glorie a Brașovului”.
1612
„Sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul sec. al XVII-lea reprezintă o perioadă deosebit de dramatică marcată de bătălii sângeroase, foamete și ciumă, de abuzurile, violențele și șantajul trupelor încartiruite comunele bârsane. Însă aceeași perioadă este apreciată ca „epoca de glorie a Brașovului”, prin vitejia cu care a fost dusă „lupta de eliberarea a brașovenilor sub Michael Weiss împotriva tiranului Gabriel Báthori”
. [1]

MICHAEL WEISS(1569-1612)a fost jude al Brașovului în 1612
sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Johannes_Honterus1608, 1610, 1611, 1612
Gabriel Báthory, principele Transilvaniei (1608 – 1613) încă de la începutul domniei și-a arâtat aversiunea față de sași, cărora dorește să le elimine privilegiile.
Ocupă și jefuiește Sibiul care era un oraș liber.
Trimite mercenarii să jefuiească Țara Bârsei timp de 5 zile, după care traversează munții și reușește să ocupe Țara Românească pentru un an.
După devastările făcute în Țara Românească, principele maghiar se pregătește să supună și Brașovul. Însă, Michael Weiss, judele Brașovului, conduce lupta de rezistență avându-l ca aliat pe domnitorul muntean Radu Șerban care a trecut Carpații, cu toată oastea lui.
Documentele vremii amintesc că acesta își stabilește tabăra lângă Bod, la Prejmer. Câteva zile mai târziu, pe câmpia dintre Brașov și satul Sânpetru are loc lupta numită de istorici A doua bătălie de la Brașov – 1611, în care oastea lui Báthory este înfrântă, acesta scăpând de pe câmpul de bătălie cu fuga.
In 1612, pricipele maghiar, Bathori Gabor (1608 – 16011), preia controlul Țării Bârsei. În cartea lui Orbán Balázs*5, este mărturie a faptului că „ doar această biserică (Bodul) fortificată și cea de la Hărman au fost capabile să reziste… iar la asedierea celei de la Bod a căzut chiar și conducătorul oștii, Némethi Gergely… care a fost rănit și a murit la 3 zile după aceea.”
1660
După distrugerile invaziilor turco-tătare, „Ciuma cea mare” face cele mai multe victime în Brașov.
.
Se restaurează biserica-cetate
Biserica fortificată își dovedește utilitatea de-a lungul numeroaselor conflicte. Sunt necesare lucrări de refacere a acesteia.
BOD
1710
La Bod se numără printre cele mai multe decese cauzate de ciumă: 448.
BOD
1718-1719
În anul a 2-a jumătate a secolului al XVIII-lea este menționat părintele Neagu, primul preot slujitor român care a ținut slujbe până în anul 1779.
În același an inundațiile provoacă daune importante.
BOD
1779
Turnul cu clopotniță se prăbușește în urma cutremurului
În timpul cutremurului, se prăbușește turnul cu clopotniță.
BOD
6 aprilie 1790
Restaurarea turnului va dura aproximativ 9 ani.
BOD
1799
ȚARA BÂRSEI ÎNTR-O DEZVOLTARE ACCELERATĂ,
ca urmare a schimbării situației politico-militare
1700
În secolul al XVIII – lea, schimbarea situației politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea granițelor sale sudice, a permis Țării Bârsei o dezvoltare economică neîntreruptă. Diminuarea pericolului invaziilor militare și introducerea regimentelor regulate și stabile în Transilvania au determinat anularea implicării comunităților locale în organizarea militară.
În a 2-a jumătate a secolului al XVIII-lea se înființează granița militară a Transilvaniei. [1]
1718 – 1719
O nouă epidemie de ciumă, cu multe victime, în toată Țara Bârsei.
.
La 3 ani de la ultima restaurare , un nou cutremur provoacă daune majore
Un nou cutremur duce la prăbușirea unor părți semnificative ale bisericii fortificate inclusiv a zidurilor de apărare.
BOD
26 oct. 1802
4 ani mai târziu, se reface biserica
în forma actuală
Lucrările de refacere vor dura din 1804, până în 1806. Biserica săsească este refăcută, în stil clasic, păstrat până în zilele noastre.
BOD
1804 – 1806
Se construiește o biserica ortodoxă românească din cărămidă
În timpul episcopului Vasile MOGA în apropierea vechii biserici modeste din nuiele lipite cu pământ, se ridică o altă biserică din cărămidă, pe fundație din bolovani, Biserica Ortodoxă cu hramul „Sf. Nicolae”. Principalul contributor este bogatul negustor Nicolae Badiu.
BOD
1815
Este modernizată orga
În acest an, este modernizată orga fiind adusă la forma în care este astăzi cu peste 1000 de tuburi confecționate din cositor și Plumb (poze multe). Este încă funcțională.
BOD
1816
CONFRUNTARE ÎNTRE VECHILE NEVOI ȘI NOILE ORDINI SOCIALE
1700
[1]
1718 – 1719
xxx
Last modified: 5 mai 2022