Acesta secol va fi marcat de multe incendii (6 la număr) și boli, acest incendiu fiind primul dintre ele.
BOD
1600
Oamenii din oștirea lui Radu Șerban dau foc Bodului. Locuitorii sunt nevoiți să primească, în biserica fortificată, o garnizoană de secui ai lui Gabriel Báthory.
BOD
1611
Anul următor, brașovenii trimiși de judele Michael Weiss, vor ocupa biserica-fortificată de la Bod. Mai mult, ei vor rezista secuilor trimiși să îi alunge și care vor asedia în mod zadarnic fortăreața, suferind pierderi substanțiale.
În cartea lui Orbán Balász, „Descrierea Ținutului Secuiesc în termeni de istorie, arheologie, istorie naturală și folclor” stau mărturie a faptului că „
doar această biserică (Bodul) fortificată și cea de la Hărman au fost capabile să reziste… iar la asedierea celei de la Bod a fost rănit chiar conducătorul oștii, Némethi Gergely… care a și murit la 3 zile după aceea.
BOD
1612
Sunt menționați primii doi contribuabili români.
BOD
1657
În acest an, Bodul și alte 7 sate din Țara a Bârsei, sunt jefuite, pârjolite și devastate de turci, tătari, valahi, moldoveni și cazaci care jefuiesc satul și îl incendiază
BOD
1658
La ordinul principelui Apafi sunt cazați la Bod demnitari otomani.
BOD
1662
Pe final de secol, la distanță de 7 ani, Bodul este devastat de alte două incendii.
BOD
1679, 1686
oct. 1599 – nov. 1600
La 1 martie 1600, după strălucitele victorii de la Șelimbăr, Mihai Viteazul face al doilea popas la Brașov, unde este primit cu mare fast de oficialitățile Brașovului și găzduit de judele primar Valentin Hirsche.
Tot aici, între 12 și 15 martie 1600, convoacă în Casa Sfatului Dieta Transilvaniei.
1612
„Sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul sec. al XVII-lea reprezintă o perioadă deosebit de dramatică marcată de bătălii sângeroase, foamete și ciumă, de abuzurile, violențele și șantajul trupelor încartiruite comunele bârsane. Însă aceeași perioadă este apreciată ca „epoca de glorie a Brașovului”, prin vitejia cu care a fost dusă „lupta de eliberarea a brașovenilor sub Michael Weiss împotriva tiranului Gabriel Báthori”
MICHAEL WEISS (1569-1612) a fost un istoric sas, ales ca jude al Brașovului în 1612. A lăsat în urmă mai multe scrieri cuprinzând date importante despre istoria Transilvaniei și mai ales a Brașovului.
Când Gabriel Báthory, după devastările făcute în Țara Românească, a vrut să supună Brașovul, Weiss a condus lupta de rezistență, avându-l ca aliat pe domnul muntean Radu Șerban.
La 16 octombrie 1612, la Feldioara, a avut loc o luptă în care oștirea brașoveană a fost înfrântă. Michael Weiss a fost prins și ucis.
sursa: http://turism.brasovcity.ro/index.php/ informatii/detail/56
1608, 1610, 1611, 1612
Gabriel Báthory, principele Transilvaniei (1608 – 1613) încă de la începutul domniei și-a arâtat aversiunea față de sași, cărora dorește să le elimine privilegiile.
Ocupă și jefuiește Sibiul care era un oraș liber.
Trimite mercenarii să jefuiească Țara Bârsei timp de 5 zile, după care traversează munții și reușește să ocupe Țara Românească pentru un an.
După devastările făcute în Țara Românească, principele maghiar se pregătește să supună și Brașovul. Însă, Michael Weiss, judele Brașovului, conduce lupta de rezistență avându-l ca aliat pe domnitorul muntean Radu Șerban care a trecut Carpații, cu toată oastea lui.
Documentele vremii amintesc că acesta își stabilește tabăra lângă Bod, la Prejmer. Câteva zile mai târziu, pe câmpia dintre Brașov și satul Sânpetru are loc lupta numită de istorici A doua bătălie de la Brașov – 1611, în care oastea lui Báthory este înfrântă, acesta scăpând de pe câmpul de bătălie cu fuga.
In 1612, pricipele maghiar, Báthori Gabor (1608 – 16011), preia controlul Țării Bârsei. În cartea lui Orbán Balázs, este mărturie a faptului că „ doar această biserică (Bodul) fortificată și cea de la Hărman au fost capabile să reziste… iar la asedierea celei de la Bod a căzut chiar și conducătorul oștii, Némethi Gergely… care a fost rănit și a murit la 3 zile după aceea.”
1660
După distrugerile invaziilor turco-tătare, „Ciuma cea mare” face cele mai multe victime în Brașov.
1661- 1690, 1683, 1686, 1690
Domnia principelui impus de turci, Mihai Apafi I (1661 – 1690), aduce o oarecare liniște pentru principatul Transilvaniei, cu beneficii pentru locuitori. A sprijinit educaţia, tipărirea cărţilor şi baterea de monede însă, în timpul conducerii lui, s-au înregistrat cele mai multe procese și condamnări de vrăjitorie. A apărat interesele turcești.
1683 – Înfrângerea suferită de turci sub zidurile Vienei a însemnat începutul contraofensivei Habsburgilor şi înaintării lor spre sud-est.
1686 – Transilvania este încorporată Imperiului Habsburgic.
1690 – la un an după intrarea trupelor austriece în oraş, cel mai devastator incendiu din istoria Braşovului, distruge orașul.
Biserica fortificată își dovedește utilitatea de-a lungul numeroaselor conflicte. Sunt necesare lucrări de refacere a acesteia.
BOD
1710
La Bod se numără 448 de decese cauzate de ciumă. 36 de case au rămas goale.
BOD
1718-1719
Cu sprijinul Universității Săsești, se stabilește granița dintre Brașov și Bod.
BOD
1766
În anul a 2-a jumătate a secolului al XVIII-lea este menționat părintele Neagu, primul preot slujitor român care a ținut slujbe până în anul 1779.
În același an inundațiile provoacă daune importante.
BOD
1779
În timpul cutremurului, se prăbușește turnul cu clopotniță. Rămâne în picioare partea de zid a primului etaj. Clopotele din 1480 și 1511 sunt distruse.
BOD
6 apr. 1790
9 ani mai târziu, turnul puternic deteriorat a fost în mare parte demolat și reconstruit în forma sa actuală, păstrând fundația și etajul cel mai de jos.
BOD
1799
1700
În secolul al XVIII – lea, schimbarea situației politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea granițelor sale sudice, a permis Țării Bârsei o dezvoltare economică neîntreruptă. Diminuarea pericolului invaziilor militare și introducerea regimentelor regulate și stabile în Transilvania au determinat anularea implicării comunităților locale în organizarea militară.
1718 – 1719
O nouă epidemie de ciumă, cu multe victime, în toată Țara Bârsei.
1765
1781
Iosif II semnează Rescriptul de concivilitate și Edictul de toleranţă religioasă, prin care românii dobândesc drepturi egale cu celelalte națiuni fapt ce impulsionează înflorirea comerţului românesc, antrenând mişcarea de emancipare intelectuală şi naţională, care va culmina prin evenimentele de la 1848, când Braşovul se afirmă drept cel mai puternic centru al burgheziei româneşti din Transilvania.
1784
Ca urmare a izbucnirii Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, magistratul Brașovului ia măsuri preventive de confiscare a tuturor armelor din două comune învecinate Brașovului, Stupini și Dârste, și interzice vânzarea de praf de pușcă și plumb țăranilor. În oraș se putea intra numai pe baza unui certificat de călătorie.
1785 – împăratul Iosif II abolește iobăgia, însă aplicarea ei în cele 1960 de sate transilvane, fără cele săsești și secuiești, avea să aștepte mai bine de o sută de ani, în ajunul revoluției de la 1848.
1798
La final de secol XVIII, Brașovul este recunoscut ca puternic centru economic și numără 43 de bresle, deservite de 1.227 de ateliere: fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.
Un nou cutremur, poate cel mai puternic, duce la prăbușirea unor părți semnificative ale bisericii fortificate
„de la clopotniță până la cor, inclusiv grilajul acoperișului, bolta și cei doi pereți laterali. Orga, amvonul și toate mobilierul din biserică sunt îngropate în moloz”,[1]
casa parohială, zidurile de apărare, ambele școli de băieți, școala de fete și 90 de case.
Turnul bisericii este numai slăbit de cutremur – partea inferioară cu fisuri, însă etajele trei și patru, nou construite, rămân neafectate. [2]
BOD
26 oct. 1802
1803 – Congregația primește permisiunea de la guvernoratul Transilvaniei de a colecta donații pentru ridicarea unei noi clădiri a bisericii.
Lucrările de construire, derulate în perioada 1804 – 1806, se vor desfășura pe fundația vechii biserici prăbușite și vor da forma bisericii din zilele noastre.[1]
Conform unei inscripții pe altar, biserica este sfințită la 26 octombrie 1806, exact 4 ani de la cutremurul devastator. [2]
BOD
1803 – 1810
În timpul episcopului Vasile MOGA în apropierea vechii biserici modeste din nuiele lipite cu pământ, se ridică o altă biserică din cărămidă, pe fundație din bolovani, Biserica Ortodoxă cu hramul „Sf. Nicolae”. Principalul contributor este bogatul negustor NICOLAE BADIU. Nicolae Popovici este preotul comunității ortodoxe din Bod.
BOD
1815
Orga datând din anul 1816, a fost transformată în 1874 de Karl Scneider, reparată de Karl Eischenk în anul 1898 şi electrificată în anul 1957. Ea are 2 manuale, un pedal şi 24 de registre.
BOD
1810 / 1816
În doar un an, se construiește casa parohială. Își va păstra această formă și în zilele noastre. În prezent, la casa parohială sunt organizate evenimente ce păstrează vii tradițiile comunității săsești.
Tot în 1844, un incendiu puternic distruge 87 de case și 370 de acareturi.
BOD
1843 – 1844
În decembrie, în încercarea de a opri invadarea Țării Bârsei de armatele revoluționare ale secuilor, Brașovul organizează apărarea liniei Oltului cu cei doar 500 de soldați imperiali (o companie de grăniceri români plus două companii de gărzi săsești) și 51 de călăreți.
Trupele imperiale învinse de secui se retrag spre Hărman și Bod, în cele două biserici fortificate de unde, noaptea, reușesc să scape spre Brașov. Gărzile săsești revin și reușesc să ocupe Hălchiu și Bod, și să împiedice avansarea secuilor.
BOD
1848
Se construiește cazarma de cavalerie.
Sunt îndepărtate toate părțile prăbușite în urma cutremurului din 26 otombrie 1802. În noul context istoric, cu granițele securizate ce împiedicau pătrunderea invadatorilor, refacerea zidurilor cetății nu se mai justifică.
Cu această ocazie este demolat și bastionul, în care se afla o capelă decorată cu picturi. *1)
BOD
1865
În 1865, vechile ziduri ale castelului bisericii au fost îndepărtate de pe fața pământului de către locuitorii înșiși. Bastionul, ai cărui pereți erau încă împodobiți cu picturi murale viu colorate și foarte artistice, și care ar fi putut fi baptisteriul vechii și foarte faimoasei biserici care s-a prăbușit la 26 octombrie 1802, a fost distrus [1]
CARL DÖRSLAG (n. 1837 - 1917) a fost un pictor german stabilit in Transilvania, la Sibiu în anul 1862. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Berlin și mai apoi în atelierul pictorului de compoziții Julius Schrader. Din anul 1871 a devenit profesor de pictură și desen la Gimnaziul Evanghelic din Sibiu.
Carl Dörschlag a fost pentru o lungă perioadă unul dintre cei mai căutați portretiști din Transilvania. O mare parte din creația sa de portrete se găsește la Muzeul Brukenthal din Sibiu alături de importante picturi realizate de cei mai de seamă reprezentanți ai artiștilor sibieni.
Autoportretul realizat în anul 1901 este una dintre cele mai impunătoare și mai frumoase picturi ale artistului. El se remarcă printr-o cromatică deosebită și amintește de tablourile vechilor maeștri prin dirijarea luminii și punerea în pagina.
sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Dörschlag
„Iisus pe Muntele Măslinilor” - figura îngenunchiată a lui Iisus purtând o haină roșie, culoarea victoriei dar și a sacrificiului, transmite mesajul îngerului Bunei Vestiri.
Altarul pictat de cunoscutul pictor și profesor de artă Carl Dörschlag din Sibiu a fost așezat într-un cadru aurit în nișa altarului de C.Schöpfer din Kronstadt (Brașov). Imaginea principală este flancată de coloane neoclasice.
KARL DORSCHLAG
unul dintre cei mai căutați portretiști din Transilvania, pictează altarul bisericii luterane din Bod.
În același an, este adus de la Viena și ceasul cu pendul ce va fi montat pe latura vestică a turnului de la intrare.
Turnurile cu ceas au fost foarte populare în Transilvania și le găsim în mai toate clopotnițele bisericilor evanghelice lutherane din Țara Bârsei.
BOD
1869
În 1889, Compania „Friedrich Czell și fiii” construiește Fabrica de Zahăr de la Bod.
Aceasta este piatra de temelie a Coloniei Bod, cea mai tânără comunitate din Țara Bârsei.
COLONIA BOD
1889
Școala germană include patru săli mari de clasă, o sală de conferințe, două săli de studiu și o încăpere pentru servitorii școlii.
Mai târziu, în 1939, școala a fost extinsă pe partea stângă, cu o sală de sport, încă două săli de clasă, o grădiniță și o sală de expoziție.
În anul 1893 se pune piatra de temelie, iar un an mai târziu, pe 14 octombrie 1894, în prezența decanului Burzenländer Dr. Franz Herfurth, se inaugurează NOUA ȘCOALĂ GERMANĂ de la Bod(Brenndorf).
COLONIA BOD
1893, 1894
La începutul secolului XX, anul 1900, școala veche de lângă biserică este vândută municipalității. Este demolată, iar pe locul ei se ridică CLĂDIREA MUNICIPALITĂȚII ce va servi întâlnirilor reprezentanților comunității, viitoarea clădire a primăriei comunei Bod.
Așa arăta Biserica Fortificată la final de secol XIX. Alături se vede și o mică parte din prima școală săsească pe locul căreia se va construi Casa Municipală, viitoarea primărie .
COLONIA BOD
final de sec XIX
1804
Se introduce iluminatul public, cu ulei, în Brașov.
1823 – 1838
1823 – Fabrica de postav „Wilhelm Scherg”
1833 – Fabrica de mașini și turnătorie de fier
1835 – Se înființează „Casa generală de economii” din Brașov, prima instituție de credit din Transilvania și chiar Ungaria.
1837 – Rafinăria de petrol „Photogen”
Cu acordul împăratului de la Viena, Ferdinand I, în 1838 apare „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din Transilvania.
Aceeași redacție condusă de George Barițiu va tipări și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
1829
Se deființează monopolul otoman asupra produselor românești.
1848, 1849
Pe fondul frământărilor naționale din mai multe state ale Europei, revoluția ce începe în Franța se răspândește cu repeziciune ajungând și în Imperiul Habsburgic. Are loc revoluția maghiară în urma căreia maghiarii sunt înfrânți, iar Regatul Ungariei este dizolvat de Imperiul Austriac. *1)
La Brașov se redactează „Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntași de seamă ai culturii și politicii moldovene (Al. I. Cuza, V. Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, I. Ionescu de la Brad). *2)
George Ucenescu adaptează melodia imnului Deșteaptăte române la versurile lui Andrei Mureșanu.
„Mișcările din 1848 – 1849 au reflectat noile tendințe ale societăților europene, o confruntare între noile nevoi și vechile legi și ordini sociale. Una din problemele fundamentale a fost însă generată de lipsa omogenității între diferitele societăți; aceeași revoluție, aceleași idealuri puteau avea în diferite colțuri ale Europei, diferite interpretări. Cu același program, o mișcarea putea fi revoluție undeva, iar în altă parte contrarevoluție. Acesta a fost și cazul Transilvaniei.”
LEGENDELE ȚĂRII BÂRSEI, Metropola Brașov
1851-1858
1851 este fondat primul gimnaziu românesc, astăzi cel mai renumit colegiu brașovean Colegiul „Andrei Șaguna”.
Se înființează Camera de Comerț și Industrie (CCI) Brașov cu competență în toată Transilvania de sud- est.
Fabrica de chibrituri „Czell”
1854 se introduce telegraful;
1857 brașovenii decid demolarea fortificațiilor ce includ poarta de intrare în cetatea medievală, astăzi strada Republicii. *1)
1859 – 1866
1858, în timpul Conferinței de pace de la Paris se decide formarea unei federații între Moldova și Țara Românească. *1)
24 ianuarie 1859 Unirea celor două principate române prin alegerea unui singur principe, Al. Ioan Cuza (1859 – 1866); *2)
ianuarie 1862 – formarea unui singur guvern la București;*3)
AL. IOAN CUZA (1859 - 1866) este părintele fondator al României moderne
*1)„ Unirea a fost un obiectiv al elitei româneşti în timpul Revoluţiei din 1848, și a fost posibilă datorită unui concurs de premise favorabile, de la asumarea acestui obiectiv politic de către tinerii politicieni români, până la contextul internaţional favorabil determinat de, opoziţia Franţei şi Angliei faţă de proiectele Rusiei de a ajunge la gurile Dunării (şi apoi la Constantinopol) şi deciziile favorabile adoptate al conferinţa de pace. La Paris s-a decis în 1858 formarea unei federaţii între Moldova şi Ţara Românească, cu doi principi, cu două guverne, două parlamente etc.
*2) Unirea Ţării Româneşti cu Moldova în 24 Ianuarie 1859 este actul fondator al României moderne. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul ambelor state româneşti a însemnat Unirea lor într-un nou stat, cunoscut iniţial sub numele de „Principatele Unite”, care, din 1866, pe baza noii Constituţii, s-a numit România.
*3) Începând cu 1862 unificarea instituţională a Moldovei şi Ţării Româneşti a fost principalul obiectiv politic. Dintre reformele lui Cuza, arhicunoscute, atragem atenţia doar asupra a două dintre ele.
I• Înfiinţarea celor două Universităţi, la Iaşi în 1860 şi la Bucureşti în 1864 a avut un rol fundamental în îmbunătățirea calității și numărului intelectualilor ce au grăbit modernizarea statului român.
II• Secularizarea averilor mănăstireşti a readus în folosul ţării un sfert din pământul arabil care a permis adoptarea reformai agrare. Prin împroprietărirea a circa 460.00 de familii de ţărani a fost detensionată societatea, predominant rurală. Lor li se adaugă o mulţime de alte reforme în domeniul fiscal, administrativ, juridic etc., care erau inerente în procesul de modernizare al României.
Toate aceste reforme adoptate între 1859-1866 poartă amprenta lui Alexandru Ioan Cuza. ”
sursa:https://historia.ro/sectiune/general/alexandru-ioan-cuza-parinte-fondator-al-romaniei-569399.html
1864
Se introduce iluminatul public și particular cu gaz aerian
10 mai 1866
10 mai 1866 – Carol Hohenzollern Sigmaringen
începe cea mai lungă domnie din istoria României, ajutat fiind și de contextul politic favorabil dominat de marele politician Ion I.C. Brătianu.
29 iunie 1866 – Parlamentul României adoptă prima constituție a țării, inspirată din cea belgiană. Se Introduce monarhia constituţională.
1877-1878 – a comandat efectiv trupele române, contribuind decisiv la obținerea victoriei în Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc.
10 mai 1866, ziua regalității României, începutul domniei lui CAROL HOHENZOLLERN SIGMARINGEN în România (1866 - 1914)
Ca lider militar, Carol I a pus la punct armata în primul deceniu de la preluarea domniei României, așa încât, atunci când a izbucnit războiul ruso-turc, armata română s-a luptat pentru propria independență și a ieșit victorioasă. De asemenea, România, sub atenta îndrumare a lui IOAN C. BRĂTIANU, a gestionat foarte bine din punct de vedere strategic și militar contextul celor două războaie balcanice, astfel că regele Carol I a ajuns să fie cel mai longeviv conducător din istoria țărilor românești și care, în plus, nu a suferit nicio înfrângere militară.”
Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali.
Pe plan extern,, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Războiului pentru Independenţă, Carol a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare
Răscoala din 1907 rămâne cel mai dramatic moment al domniei lui, regele rămânâd marcat de tragedia şi lipsa de soluţii în care se zbătea ȚĂRĂNIMEA, cea mai mare parte din populaţia ţării. Abia la finalizarea Primului Război Mondial situația țărănimii române se va ameliora, prin reformele propuse și aplicate de nepotul său regele Ferdinand.
„O privire analitică asupra figurii lui Carol I arată că acesta a depășit toate așteptările liderilor politici autohtoni și s-a ridicat la nivelul celor mai luminați conducători ai celor mai avansate state din Europa Occidentală. Doar acest lucru este, în sine, o performanță, pentru că societatea românească pe care a găsit-o Carol I avea multe de recuperat față de restul Europei. Moștenirea primului rege al României a fost recuperarea unei bune părți din decalaje și orientarea decisivă a țării spre independență și modernizare.”
surse: https:https://www.digi24.ro/opinii/10-mai-cu-ce-am-ramas-de-la-regele-carol-i-1935111 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_I_de_Hohenzollern-Sigmaringen
Disciplinat, rezervat și cu o extraordinară putere de muncă, Carol I s-a dovedit a fi exact omul de care avea nevoie România ca să reducă decalajul de secole ce o separa de Europa Occidentală.
Elena TĂNASE –
https://romania.europalibera.org/
1868
Între anii 1868 și noiembrie 1918 Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro-Ungar, parte numită Translethania.
„1867 – Sașii luptă împotriva tendințelor de maghiarizare”.[1]
9 ani mai târziu, în 1876, este desființată Universitatea Săsească, organismul politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni.[1][1] (Un veac frământat. Germanii din România după 1918 – Ottmar Trașcă, Remus Gabriel Anghel/ „Germanii din România în anii 1918 – 1933” – Vasile CIOBANU.
1867 – 1873
Linia de cale ferată construită va avea stație și la Bod. Va revigora economic zona traversată și va constitui unul din avantajele majore pentru construirea viitoare Fabrici de Zahăr lângă Bod.
30 martie 1873 – se deschide Gara Brașov, odată cu prima linie ferată Brașov-Sighișoara.
1876
Desființarea Universității Săsești, aparat administrativ vechi de aproape 400 de ani, duce la împărțirea teritoriului „Pământului Regal” în comitate. Sașii deveneau o „naționalitate” în statul maghiar. Se institue Comitetul Central Săsesc.
1877 – 1878
La 9 mai 1877, România își proclamă independența, actul fiind semnat pe 10 mai de către regele Carol. *1)
În urma războiului purtat între armatele ruso-române și cele turcești, România își îndeplinește dezideratul principal de recunoaștere de către Marile Puteri, a unirii celor două Principate, Moldova și Țara Românească și de obținere a independenței. *2)
De la jumătatea secolului al XIX-lea şi, mai ales, după cucerirea Independenţei, România progresează în ritm accelerat. Reţeaua CFR ajunge de la 0, la 3 mii de kilometri, se construiesc 25 de mii de kilometri de drum. Se ridică şcoli, spitale, clădiri publice.
1879 – 1893
1879 – la 10 iunie se inaugurează linia ferată Brașov – Predeal;
1882 – Premieră națională a operetei „Crai Nou” a compozitorului Ciprian Porumbescu;
1891 – se introduce tramvaiul cu aburi pe traseul Brașov – Târgul Cailor – Bartolomeu;
1893 – se construiește apeductul orașului cu rezervorul principal de sub Tâmpa;
1897-1898 – se construiește Palatul Finanțelor, actuala Primărie a Brașovului;
1898
Parcelele mici sunt comasate în loturi mai mari, inclusiv cele ale bisericii și ale profesorilor.
Școala veche de lângă biserică este vândută municipalității. Este demolată, iar pe locul ei se ridică CLĂDIREA MUNICIPALITĂȚII ce va servi întâlnirilor reprezentanților comunității, primăria de astăzi.
Se pune piatra de temelie a Casei Municipale (Rathaus) clădirea actualei primării.
Preotul ortodox Filip Creițar este suspendat după ce protestează împotriva stăpânirii.
BOD
29 mai 1900
sursa foto: Carte poștală din Brenndorf, 1925. În partea stângă a vechii școli, alături de casa predicatorului (cladirea poliției de astăzi) și biserica fortificată se văd stâlpii de curent așezați de-a lungul străzii principale (Tudor Vladimirescu) - Briefe aus Brenndorf, folge 79/2015
În 1913/1914 a fost înființată rețeaua de distribuție de joasă tensiune la Brenndorf. Prioritate a avut școala săsească. Un an mai târziu, a fost urmată de instalarea și punerea în funcțiune a iluminatului stradal și apoi racordurile caselor.
Iluminatul stradal în Brenndorf a fost introdus înainte de izbucnirea primului război mondial. Ziarul „Kronstädter” din 10 aprilie 1914 relatează despre adunarea acționarilor Rosenauer E-Werk din 29 martie: „După întâlnire, oamenii au stat împreună mult timp pentru a face schimb de idei și, de asemenea, s-au gândit la legătura dintre Honigberg și Brenndorf, ai căror reprezentanți data viitoare vor face adunarea și mai completă.” /Karl Heinz Brenndörfer
1913 – se introduce lumina electrică, mai întâi în clasele Școlii Brenndörfer;
1914 – iluminatul stradal și curentul electric
Este reabilitat preotul ortodox, Filip Creițar.
BOD
1913 – 1914
La Bod se înființează Gărzile Naționale ce salută sosirea trupelor române, în timp ce alți 1050 de oameni fug din calea lor.
Sunt rechiziționate 3 clopote din 4. În turn rămâne doar clopotul mijlociu, din 1846.
286 de bărbați din Bod sunt înrolați pe frontul Primului Război Mondial – dintre aceștia 38 mor pe front, 3 sunt dați dispăruți și 30 sunt luați prizonieri.
COLONIA BOD
8 oct 1916
Sunt inaugurate cele trei clopote noi, obținute de la atelierul fraților Schilling din Apolda. Ele formează un acord de mi minor.
BOD
1923
Este inaugurat corpul A al Școlii Gimnaziale Bod.
Pentru a fi independent de vreme și apă, se decide construirea unei mori electrice în grădina parohială, cea de-a treia din sat.
După război și expropriere, când nu se recoltau suficiente cereale, moara a fost folosită și ca depozit de fructe.
BOD
1925
Clima specifică depresiunii curburii carpatice, favorizează creșterea mentei. Astfel în scurt timp culturile de mentă din zona Bodului ajung renumite datorită conținutului ridicat de esențe per plantă. Uleiurile de mentă extrase la Bod ajung la mare căutare.
Încept primele teste de cultivare a mentei. Răsadurile sunt furnizate de „Leo-Werke” din Dresda. După rezultatele bune ale recoltei, Compania Leo-Werkese construiește fabrica de distilare a uleiurilor de mentă.
BOD
1926
În stânga clădirii actualei primării, Asociația Agricolă sub conducerea lui Martin Kaufmes construiește centrul comunitar evanghelic, Casa Asociației.
Construcția are un etaj și găzduiește birourile asociației, clubul prezbiterian, o sală pentru diverse evenimente și a servit bisericii drept casă de marcat și sală de ședințe. Pe lângă apartamentul pentru îngrijitor, era și o cameră de oaspeți.
BOD
1929
Este dat în folosință noul cimitir protestant.
La mijlocul zidului de nord, se construiește Monumentul eroului proiectat de Carl Jessnitzer & Wilh.
Soldații germani căzuți în timpul Primului Război Mondial în bătălia de la Bod sunt reîngropați, iar numele lor sunt sculptate în memorial.
BOD
1930
A fost construită între anii 1933 şi 1934, sub supravegherea ing. Gheorghe Cartian și a, însăși, inventatorului radioului, Guglielmo Marconi, laureat al premiului Nobel pentru fizică. Acesta a venit special din Londra la Braşov, pentru a asista la instalarea emiţătorului inventat de el.
COLONIA BOD
1933 – 1935
"Absolvent al liceului maghiar din Braşov (1952), studiază geografia şi geologia la Universitatea Bolyai din Cluj (până în 1956), obţine titlul de doctor în 1971 la Iaşi cu o disertaţie despre geografia istorică a Braşovului. Îşi începe cariera ca profesor de specialitate în Jimbolia (Banat); apoi este bibliograf şi bibliotecar la Biblioteca Regională Braşov precum şi profesor la licee braşovene, iar după 1989 la instituţii de învăţământ superior la Braşov şi în Ungaria (Debrecen, Szeged). B. se dedică în special cercetării interdisciplinare în domeniul geografiei istorice a Transilvaniei şi al relaţiilor culturale interetnice din istoria Transilvaniei. Lista lucrărilor sale cuprinde peste 400 de titluri în limbile germană, română şi maghiară. (LSS, DFDKK)
Publicaţii (selecţie): Utazásek a régi Európában (Călători transilvăneni în vechea Europă, ed.), Buc., 1976; Közös múltunk (Trecutul nostru comun), Buc., 1982; Utazásek a Török Birodalemban (Călători în Imperiul turc, ed.), Buc., 1983; Cavalerii apocalipsului: Calamităţile naturale din trecutul României (împreună cu Paul Cernovodeanu, Premiul „Xenopol“ al Academiei Române, 1993); Pământul României în literatura geografică săsească (1701-1994), Braşov, 1998."
SURSA: http://forumkronstadt.ro/ro/activit259355i/personalit259355i-bra351ovene/#c1993, Forumul Democrat al Germanilor din Județul Brașov.
Georg Paul BINDER, 9.03.1935, Bod – 9.06.1995, Brașov
naturalist, istoric, profesor cu peste 400 de lucrări publicate în limbile germană, română şi maghiară.
BOD
1935
Extinderea include o sală de sport mare, două săli de clasă noi la etajul superior și o sală de expoziție pentru lucrări științifice.
Este prima sală de sport dintr-o comunitate rurală din Țara Bârsei.
BOD
1939
Este afectată Biserica Evanghelică. Sunt necesare reparații.
BOD
27 nov 1940
Pe 25 ianuarie se înregistrează la Bod cea mai joasă temperatură consemnată până atunci în România: -38,5° Celsius. Acest minim istoric este încă nedepășit.
BOD
25 ian 1942
La 23 august 1944, ora 22.00 este adus de la București, la Stația Radio Bod discursul regelui Mihai I imprimat pe discuri de ceară. Acest discurs va fi emis la radio în toată lumea.
Era singura modalitate ca Europa să afle că România a întors armele împotriva Axei. În următoarea zi vor începe bombardamentele germane. Stația de Radio este avariată și își oprește transmisia.
BOD
23 aug 1944
Ordinul Comandamentului Sovietic de la București de a trimite la muncă forțată cetățenii de etnie germană se aplică și la Bod, de unde sunt deportați în Uniunea Sovietică 240 de femei și bărbați apți de muncă.
40 dintre ei mor de frig, epuizare sau boală
În mai 1952, regimul comunist aflat în continuare sub influență sovietică, decide dezrădăcinarea altor 23 de familii din Bod care primesc domiciliu forțat în alte zone ale țării.
BOD
1945, mai 1952
În urma cutremurului, 2 din cele 4 clopote se prăbușesc, iar fisurile mari din interiorul bisericii și turnului pun în pericol întreaga construcție.
Turnul grav deteriorat este salvat după proiectul inginerului Erhard Roth. [1]
Congregația va începe imediat reparațiile generale, care vor presupune și reînnoirea interiorului bisericii și a mobilierului.
BOD
4 martie 1977
xx
xx
BOD
1865
S-a semnat PROIECTUL DE ILUMINAT – etapa 2
BOD
17 mai 2022
1907
Răscoala țărănească din 1904 scoate la lumină realitatea tristă a celei mai asuprite pături sociale: țaranii din cele două principate Moldova și Țara Românească.
Nicolae Iorga, însuși, considera că:
țărănimea română era cea mai primitivă din toată Europa, nici măcar în Turcia această clasă n-a fost lăsată atât de mult în urmă ca aceea din Regatul României. [1]
——————-
[1] – Radu Ioanid, „Nicolae Iorga and Fascism”, Journal of Contemporary History, Vol. 27, No. 31910-1911
1910 – 1911 Se construiește „Uzina Electrică Râșnov”, o societate pe acțiuni a lui Martin Copony, prima din Țara Bârsei, care viza asigurarea necesarului de energie electrică pentru iluminatul public și domestic, dar și consumul industrial al comunităților Râșnov și Cristian.
1914
Pe 10 oct 1914 – Ferdinand I de Hohenzollern – Sigmaringen zis și „Ferdinand cel loial” începe domnia celor 13 ani prolifici ai regelui Ferdinand, care, cu sprijinul și implicarea clasei politice conduse la acea vreme de Ionel Brătianu, va reuși să realizeze:
• 1 decembrie 1918 – Unirea tuturor românilor în România Mare
• unificarea administrativă și legiferarea votului universal, egal, direct și secret
• 17 iulie 1921 – exproprierea marilor moşii şi împroprietărirea combatanților din război –
• 28 martie 1923 – se adoptă o Nouă Constituție adaptată la noua configurație a României reîntregite după primul Război Mondial. A fost elaborată în întregime la București și s-a inspirat după cea din 1866.
FERDINAND I DE HOHENZOLLERN SIGMARINGEN (1914 - 1927) , numit și Întregitorul sau Ferdinand cel Loial
Primul Război Mondial și intrarea României în război alături de Antanta îl pun pe rege în fața unei probleme de conștiință: deși filogerman prin naștere și educație, acesta acționează ca un rege constituțional susținând interesele statului român, gest echivalent cu trădarea din perspectiva autorităților imperiale germane. Alegând să lupte de partea ANTANTEI (Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) împotriva PUTERILOR CENTRALE (Imperiul German, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și națiunile Bulgariei), are ca efect excluderea sa din propria familie, Casa Regală de Hohenzollern, de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
Loialitatea sa față de țară, tăria convingerilor sale și felul ireproșabil în care servește Națiunea și Coroana îi vor aduce numele de ,,Ferdinand cel Loial”.
La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.
În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.
În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.
surse: https:https://www.digi24.ro/opinii/10-mai-cu-ce-am-ramas-de-la-regele-carol-i-1935111 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_I_de_Hohenzollern-Sigmaringen
Cel mai mare moment din istoria noastră va rămâne legat de numele lui.
NICOLAE IORGA – „Oameni care au fost”
1916
28 iulie 1914 – Începe Primul Război Mondial, la o lună de la evenimentul declanșator, asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în Serbia. România se declară neutră.
17 august 1916 – România, semnează în cadrul „Convenției de la București”, intrarea în război alături de puterile ANTANTEI. *1)
29 august 1916 – Armata Română intră în Brașov. Administrația săsească a orașului se refugiază spre Budapesta. Dr. Gheorghe Baiulescu este ales primul primar român al Brașovului. *2)
30 august 1916 – Armatele române ocupă Brașovul.
24 sept – 8 oct 1916 – Contraofensiva
germană Armata germană va ocupa sudul țării împreună cu capitala. Familia regală se retrage la Iași. *3)
1918
noiembrie – Victoria Antantei provoacă colapsul Puterilor Centrale. Regatul Ungariei este dizolvat de Imperiul Austriac.
1 decembrie 1918 – Unirea Transilvaniei cu România a fost proclamată în Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.
Pe 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Săsesc recunoaștea, la Mediaș, actul Unirii Transilvaniei cu România.
Acest fapt a fost consfințit prin „Tratatul de pace de la Trianon”, pe 4 iunie 1920.1 decembrie 1918
Poporul săsesc din Transilvania ţine prin aceasta seamă nu numai de evoluţia istoriei universale, ci şi de dreptul natural al poporului român la formarea statului său naţional unitar.
MANIFESTUL ADUNĂRII SAȘILOR întrunită la Mediaș
1921
Biserica Evanghelică din Transilvania pierde o mare parte a terenurilor deținute, lucru ce duce la apariția tensiunilor în ținuturile săsești.
1927-1930
Principele Mihai I este proclamat Rege. Fiind minor (6 ani), se institue o Regenţă care se dovedește a fi ineficientă, în fața problemelor grave ale țării aflate în plină criză economică modială.
29 octombrie 1929 – speculațiuile și supraproducția determină prăbușirea bursei de acțiuni din New York, fapt ce va determina criza economică modială și în România între anii 1929 – 1933.*1)
Măsurile luate pentru depășirea crizei au fost nepopulare și au înăsprit relațiile germanilor cu statul român și favorizează intrarea adepților nazismului în prim-planul vieții politice interne a sașilor și șvabilor.
1930 – 1940
Carol al II-lea, cel mai controversat rege al României, are meritul de a fi dus România la cel mai mare nivel de dezvoltare economică în perioada interbelică.
1938 – înlocuiește toate partidele cu unul unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat chiar de el; înlătură constituția și instaurează dictatura regală.
1939 – Începe al II-lea Război Mondial. Pentru mai bine de un an România rămâne neutră.
1940 – România este nevoită să cedeze peste o treime din teritoriu: Transilvania de nord, Bucovina și Basarabia.
CAROL AL II-LEA DE HOHENZOLLERN SIGMARINGEN (1930- 1940) , cel mai controversat rege al României
Actele sale politice şi din viaţa personală generând numeroase dispute în opinia publică şi pe scena politică. A renunţat de trei ori la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei, timp în care relaţiile sale amoroase au devenit subiect de controversă publică. .
Carol al II-lea a avut o domnie grea, caracterizată de permenentul conflict dintre rege și clasa politică toate acestea în contextul crizei economice mondiale și a ascensiunii extremei drepte. În timpul domniei sale, doi dintre prim miniștrii desemnați au fost asasinați.
Cu toate acestea, în perioada domniei sale, România a cunoscut cel mai mare avânt economic din perioada interbelică Carol dorea ca instituţia monarhică să joace rolul principal în stat şi s-a lăsat influenţat în actele sale de camarila regală, încercând constant să discrediteze în ochii opiniei publice formaţiunile politice democratice.
A fragilizat sistemul de partide democratice, până când le-a desființat cu totul, instaurând dictatura regală.1937 - instaurează regimul monarhic autoritar, de altfel, autoritarismul fiind o caracteristică a majoritatăţii statelor europene din această perioadă
1940 - România pierde Transilvania de Nord, Basarabia și Bucovina. Carol al II-lea a abdică, forțat de Ion Antonescu, premierul pe care tot Carol îl desemnase. Cu Ion Antonescu la cârmă, România trece de partea Germaniei naziste.
Carol a plecat în exil, împreună cu Elena Lupescu, cu care, până la urmă, s-a căsătorit.
surse: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_al_II-lea_de_Hohenzollern-Sigmaringen
1940 – Carol al II-lea este forțat să abdice de premierul abia desemnat, Ion Antonescu.
1940 – 1947
Regele Mihai I, ultimul rege al României (1940 – 1947)
A fost proclamat rege al României în urma unei lovituri de stat orchestrată de noul numit prim-ministru, Ion Antonescu.
1940 – Odată cu instalarea lui Antonescu (la cererea lui Hitler ce își dorea să ajungă la resursele naturale ale țării noastre) România intră în război alături de Puterile AXEI (Germania, Italia, Japonia).
Mihai I încearcă restaurarea unui guvern democratic însă nu reușește. Partidul Comunist câștigă putere fiind puternic sprijinit de Moscova.
23 august 1944, lovitura de palat – regele Mihai, sprijinit de liderii principalelor partide, îl demite pe Ion Antonescu și dispune arestarea lui și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și trecerea de partea Aliaților (Franța și Marea Britanie) și a Rusiei.
Odată cu acest moment ţara noastră a fost inclusă definitiv în sfera de influenţă sovietică.
martie 1945 – este nevoit să îl numească pe Petru Groza prim-ministru.
30 decembrie 1947 – Partidul comunist preia puterea, iar Regele Mihai I este silit să abdice.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri
REGELE MIHAI I – Discurs în Parlamentul României – 25 oct 2011
1945
ianuarie – „La cererea sovieticilor din Comisia aliată de control și din ordinul Comandamentului sovietic de la București, între 80 de mii și 150 de mii de cetățeni de origine germană din România sunt trimiși la muncă forțată în Uniunea Sovietică, astăzi bazinul Donețk (Donbas).” [1]
martie – se realizează reforma agrară, prin care proprietățile săsești sunt expropriate și atribuite coloniștilor români.
„5 minute de istorie”, Andrei CIOROIANU
Toți acești bărbați și femei dintre care doar o mică parte avuseseră de-a face cu politica antisovietică a naziștilor au răscumpărat prin munca lor neșansa de a vorbi aceeași limbă cu Adolf Hitler.
[1] Deportarea etnicilor germani, prof. dr. Andrei CIOROIANU – „5 minute de istorie”,
Profesorii depun jurământ de slujbă
„ În vara anului 1937, domnișoara Emma Zikeli din Tartlau a fost aleasă ca prima femeie profesoară din Brenndorf. La 24 septembrie 1937, ea „depune jurământul de slujbă în conformitate cu regulamentele bisericii noastre regionale în fața presbiteriului adunat” (BAB 64/2007)
în 1939: parohia își extinde școala cu două săli de clasă și o sală de sport mare și angajează încă doi profesori tineri. (BAB 64/2007)
ANII TRECUȚI PE TURNUL BISERICII:
1799-1865
1901 – 1976
1977
Ceas turn cu oră și sferturi
Mecanismul din Brenndorf a fost construit la Viena în 1869
Anul 1865 apare pe partea de vest a turnului bisericii din Brenndorf, când turnul bisericii, care a fost sfințit în 1806, a fost renovat. Mecanismul din clopotniță a fost comandat de la compania „Gebrüder L. & J. Resch” din Viena. Este un model din 1869. Compania, cunoscută și sub numele de „Prima fabrică de ceasuri cu pendul din Viena”, a fost fondată la Viena în 1862, de unde s-a mutat la Ebensee și a existat în această locație până în 1921. Ceasurile lor-turn au fost foarte populare în Transilvania și le găsim și în clopotnițele bisericilor evanghelice din Deutschkreuz, Großpold, Heltau, Meschendorf și Neustadt bei Kronstadt.
Ora este afișată pe trei cadrane exterioare.
Mișcarea a fost revizuită de ceasornicarul brașovean Zoltán Boér în 2011, ocazie cu care au fost înlocuiți toți știfturile roții de evacuare.
Aranjamentul clopotelor
Cele două clopote mari atârnă în clopotnița de stejar cu plan pătrat la primul etaj al acoperișului în orientare vest-est.
Cele două clopote mai mici atârnă cu un etaj mai sus, lângă ferestrele cu arcade cu gratii, într-o orientare nord-sud. (BAB 81/2016) pastor dr. Peter Klein
Clopotele în detaliu:
1. Marele „Clopot de școală” (partea de vest)
Diametru 118 cm, lungime bobina 110
Producator: Franz Schilling & Sons, apolda
2. „Clopotul bisericii” din mijloc (partea de est)
Diametru 105 cm, lungime bobina 100
Producător: Albert Gottschling, 1846, Kronstadt
3. „Clopotul de seară” (partea de nord) pe al doilea etaj de acoperiș. Pe fotografie: În stânga (partea de nord) văzută căpriorul, în dreapta prelungirea clopotniței (sau legătura verticală dintre clopotniță și ferme de acoperiș)
Diametru 77 cm, lungime clapetă 75 cm
Producator: Franz Schilling & Sons
4. Clopotul mic (partea de sud) de pe al doilea etaj de acoperiș. Pe fotografie
Pagina 29 din stânga jos este linkul
Clopot și ferme de acoperiș pentru a vedea și dreapta capriorilor (partea de sud). Diametru 55 cm, lungime clapetă 55 cm
Producator: Franz Schilling & Sons, apolda
program de apel,
Primul clopoțel mare L-V. 7:30 a.m., 12:00 p.m.;
Sâmbătă 12.00 p.m., 16.00 p.m
2. Clopotul bisericii Luni-Vineri. 17.00 (iarna), 19.00 (vara)
3. Sunetul tuturor celor trei clopote împreună
automat pe 31 decembrie, adică Revelion, de la 23:55 la 23:59 la 1 ianuarie a noului an de la 12:00 la 12:04.
Fișă tehnică pentru clopotele din Brenndorf
1. Clopot mare „clopot școală”, 1922 pas: e1
Inscripție: „Fiii lui Franz Schilling din Apolda Thuringia mi-au dat anul domini 1922.
Sora care a cântat cândva aici a dispărut într-o bătălie sângeroasă
O, cântați cântecul de pe buzele mele, vești de pace pentru voi muritorilor.”
2. Clopot mijlociu „Kirchenglocke”, 1846, înălțime: g1
Inscripție: „Slavă lui Dumnezeu în cele de sus, pace pe pământ și bunăvoință față de oameni”.
Distribuție de Albert Gottschling în Kronstadt 1846
3. Clopot de seară, 1922, pas: h1
Inscripție: „Doamne, rămâi cu noi, că se întunecă.
Schilling Apolda 1922″
———————————————————-
str. Scolii, nr. 139, Bod, Brasov
T: +40 268283099
F: +40 268283190
E: contact@primariabod.ro
———————————————————-
Copyright © 2023 Primăria Comunei Bod